material realizat de Andreea Dobrițan, psiholog și realizator ”PSIHOPODCAST”
Multe persoane din jurul tău despre care nici nu bănuiești, au provocări mari în relația lor de cuplu. Și majoritatea pornesc de la sintagma devenită clișeu: COMUNICAREA. Sună simplu, dar dacă mergem mai departe, putem să spunem că nu vorbim doar despre comunicarea cu celălalt, ci și despre comunicarea cu tine însuți. Cum ai putea să oferi acceptare și calm altuia când tu nu ai aceste ingrediente pentru tine? Așadar, înainte de a rezolva orice diferend în cuplu, se recomandă o introspecție și chiar o perioadă de lucru cu propria persoană!
Am început prin a-ți vorbi despre alte persoane pentru că atunci când ni se întâmplă ceva perceput negativ, avem tendința de a crede că numai noi trecem prin asta și că partenerul nostru este cel mai neînțelegător. Și uite așa ne apropiem despre unele dintre cele mai importante subiecte ce influențează bunăstarea și anume filtrele și așteptările personale. Imaginează-ți că tot ce privești în jurul tău trece printr-o lentilă colorată de tine (cel mai bine ar fi să fie transparentă, dar asta se întâmplă destul de rar), reprezentată de modul în care gândești, în care vezi viața și de așteptările pe care le ai. Practic, oricât de inofensivă ar fi o reacție a partenerului tău, dacă prin lentila ta se vede ca fiind periculoasă, tu vei reacționa ca atare.
După cum ți-am mai povestit în articolele anterioare, gândurile provoacă emoții („EU m-am enervat pentru că am gândit….” și nu „TU m-ai enervat”), iar aceste emoții au apărut în corpul uman din cele mai vechi timpuri. Ele își au „sediul” în amigdală care, la rândul ei, este poziționată în primul creier apărut, creierul reptilian.
De ce îți spun toate astea?
Pentru că aceste emoții au existat și există pentru a ne ajuta la supraviețuire. Ai nevoie de frică pentru a fugi din calea unui câine furios care vrea să te atace sau pentru a traversa strada doar când nu trec mașini. Ai nevoie de furie pentru a-ți proteja mâncarea ce îți asigură supraviețuirea sau partenerul alături de care perpetuezi specia. Ai nevoie de dezgust pentru a evita alimentele toxice. Iar lista poate continua….
Ceea ce nu ai citit mai sus este că ai avea nevoie de una dintre emoțiile enumerate ori de altele pentru a avea dreptate ori pentru a-l schimba pe celălalt, iar asta pentru că schimbarea altui om sau câștigarea unui conflict verbal NU reprezintă un pericol pentru supraviețuire. Doar că atunci când declanșezi amigdala prin gândurile tale, ea se comportă exact ca și în cazul apariției unui lup fioros sau a unui inamic în cameră. Or, partenerul nostru nici nu vrea să ne muște și nici să ne fure hrana. Cu toate acestea, amigdala NU deosebește un pericol real de unul indus, așa că se comportă identic în ambele situații, prin urmare se concentrează pe supraviețuire, lăsând rațiunea pe mai târziu („am văzut negru în fața ochilor”).
Cum să îți „ajuți” partenerul să se schimbe?
Acest deziderat este unul imposibil de atins, pentru că celălalt va schimba ceva la el doar când va dori el și doar când se va simți în confort. Însă ce poți să faci pentru el este să îi asiguri acceptare necondiționată și toleranță până când se va simți confortabil să evolueze. Și cum SCHIMBAREA ÎNCEPE CU MINE, celălalt va reacționa, în timp, în oglindă, oferindu-ți același confort.
Imaginează-ți că ajungi acasă încărcat(ă) și furios (furioasă) de la job și partenerul tău îți spune: „văd că ești destul de agitat(ă), cred că ai avut o zi grea. Pot să te ascult sau ai nevoie de timp singur(ă) în cameră? Ia-ți timp să te relaxezi și dacă ai nevoie de mine, sunt aici!” vs „Iar ai venit furios? Nu mai suport jobul tău și că niciodată nu ai timp pentru mine din cauza asta! O să divorțez într-o zi!”
Cred că știu care variantă dintre cele de mai sus ți-a plăcut mai mult, așadar te încurajez să fii tu primul/prima care o aplică. Și pentru a-ți fi mai ușor să le aplici, îți las câteva întrebări pe care să ți le auto-adresezi:
- Starea partenerului meu/momentul acesta este un pericol pentru supraviețuirea mea?
- Mă ajută să gândesc și că mă comport așa?
- Cum mi-ar plăcea ca celălalt să se comporte cu mine daca m-aș simți așa?
De ce să adormiți împăcați?
Pentru că nu ajută la absolut nimic dormitul agitat și furios. Pentru că supraviețuirea nu îți este afectată de acel conflict, el nu se va rezolva în timpul nopții, pentru că îți dorești să ai o atmosferă plăcută în cuplu și pentru că dacă ești supărat(ă) pe el/ea NU înseamnă că nu îl/o mai iubești! Această împăcare este, în primul rând, în favoarea ta, fiindcă îți va oferi un somn plăcut și odihnitor, reîncărcându-ți bateriile pentru a putea gestiona conflictul zilele următoare.
Pastila de psiho poate fi urmărită, în format video, și pe YouTube, pe contul psihologului Andreea Dobrițan
CITIȚI din categoria #PastiladePsiho:
- Probleme mari – probleme mici. Aspecte care dor la orice vârstă
- Familia a început înainte de tine – despre constelații și nu numai
- Chiar vor oamenii să audă mereu adevărul?
- Ce faci atunci când faci de toate și… Nimic?
- Oameni, presiune și furie
- Sexul mai este un subiect tabu? Printre copii și adolescenți, NU!
- Începe un nou an școlar… Cu bucurie sau cu lacrimi?
- Ce faci când nu faci nimic?
- Mă vindec pentru a vindeca lumea. Cum poți să salvezi lumea?
- Un alt sine
- Copiii care nu sunt iubiți devin adulți care nu știu să iubească
- Și dacă totul iese așa cum vrei?
- Copilul și cadourile – sau despre cum îl înveți să obțină ceea ce vrea
- Fă rai din ce ai! Tu ce ai făcut azi pentru tine?
- ”E timpul să avem un copil?” – bucuriile și provocările din relația de cuplu
- Eu, o mamă (im)perfectă. Despre perfecțiunea părinților și a copiilor
- Avion cu motor, ia-mă și pe mine-n zbor… Sau nu? – Despre teoria conspirației la români
- Impactul divorțului asupra… părinților!
Partajează acest conținut:
