material realizat de Andreea Dobrițan, psiholog și realizator ”PSIHOPODCAST”
„Nu mai plânge, e rușine!”… „Oprește-te, nu mai striga! Ne vede lumea și râde de noi.” Sunt doar două dintre mesajele pe care le-am primit de-a lungul copilăriei și, probabil, unii dintre noi le spunem mai departe.
De ce am început din nou acest subiect din perioada copilăriei?
Pentru că este perioada de formare a adultului de mai târziu și pentru că este exact momentul când se vor fundamenta unele credințe și idei care te vor urma toată viața, chiar dacă înveți cum să le gestionezi sau cum să le eviți.
Frecvent, în perioada copilăriei, părinții nu permit reacții explozive din partea celui mic tocmai pentru că, ei cred, acestea demonstrează un eșec al lor în educația pe care au dat-o sau pentru simplul fapt că îi încarcă emoțional atât de mult încât trăiesc un real distres în momentul de criză al copilului. Aceste reacții îi arată viitorului adult că este greșit să simți emoții negative, ba mai mult, îl încarcă cu sentimente puternice de vină. Așa, copilul devenit adult va reacționa în continuare exploziv la furie, pentru că nu a fost învățat cum să facă altfel, dar apoi se va simți extrem de vinovat și, probabil, își va deteriora relațiile.
Ce se întâmplă cu adultul de azi?
Generația anilor 2000+, cel puțin pe plan național, este o generație care nu a întâlnit provocări deosebite care să îi pericliteze supraviețuirea, provocări de tipul foametei sau a războaielor. Ba mai mult, în acești ani indivizii au reușit să obțină mult mai ușor tot ce au avut nevoie și chiar mult peste. Așadar, nu a fost nevoie să facă față unor frustrări importante și nici nu a fost nevoie să învețe strategii de depășire a acestora. Astfel că am ajuns să avem o generație care se frustrează relativ ușor, în prezența unor eșecuri cât de mici și care nu știe cum să gestioneze episoadele cu emoții intense.
Dintre toate emoțiile, cel mai frecvent sunt întrebată despre furie și despre gestionarea ei. Așa s-a născut tema articolului prezent.
Ce este furia și de ce te enervezi?
Furia face parte din grupul de emoții de bază pe care le resimte fiecare individ din orice colț al lumii și chiar și o parte semnificativă a animalelor. Ea este susținută de eliberarea unor hormoni în creier care agită organismul, provocându-l pentru reacții de tip „luptă sau fugi”. Această emoție s-a dovedit extrem de necesară de-a lungul evoluției pentru a menține siguranța indivizilor și a grupurilor, prin faptul că oferă energia necesară de a lupta și proteja. Astăzi, poate fi la fel de eficientă doar atunci când este folosită conștient, fără a-i da voie să îți „întunece” vederea și gândirea rațională.
Creierul uman, atunci când detectează o amenințare auto percepută la adresa propriului organism, reacționează la fel, fie că este vorba de un atac fizic sau doar de o remarcă ce te-a deranjat destul de tare. Prin urmare, reacția organismului la furie nu diferă în funcție de situație și nici distresul resimțit de individ. Acest lucru se întâmplă din cauza faptului că, atunci când este concentrat pe supraviețuire și este inundat de hormoni, cortexul scade activitatea unor funcții și părți ale corpului pe care nu le consideră necesare pentru acel moment, cum ar fi partea prefrontală a sa, care este responsabilă cu raționamentele elaborate, cu anticiparea consecințelor, etc, dar și din cauza faptului că al tău creier nu face diferența dintre o imagine oferită de tine și realitate. El îți ia succesiunea gândurilor ca fiind o realitate incontestabilă.
Din explicația de mai sus poți să îți dai seama că fiecare episod de furie intensă cauzează destul de mult stres întregului organism. Nu tot timpul este eficient pentru tine când se întâmplă asta și nici ancorat în realitate.
Cum gestionezi furia pentru a nu mai ajunge la episoade explozive?
Prima reacție care ar trebui să te ajute să te calmezi în mod natural este RESPIRAȚIA ABDOMINALĂ. Studiile dovedesc că aceasta este cea mai eficientă în situații de criză. Eu îți recomand respirația profundă, în patru timpi, care se desfășoară în felul următor: așează-ți mâinile pe abdomen pentru a te asigura că respirația se petrece abdominal și nu toracic, inspiră până numeri la 4, menține respirația până numeri la 4 și expiră luuung până numeri la 4. Această metodă ar trebui să te ajute în câteva minute ca intensitatea furiei tale să scadă la nivele acceptabile.
Amintește-ți că furia NU este o emoție rea și NU trebuie să o eviți sau să o inhibi. Ea face parte din viață și e perfect să fie așa, atâta vreme cât este menținută la nivele suportabile. În momentul în care o simți, îmbrățișează-ți furia, este a ta și vine să te învețe ceva, fapt pe care îl poți descoperi de îndată ce te vei calma și vei analiza situația. Amintește-ți că fiecare eșec reprezintă o provocare de creștere!
Și, nu în ultimul rând, există situații în care putem să alegem și situații în care trebuie să acceptăm ce se întâmplă. Pentru a preveni escaladarea furiei tale, amintește-ți că, dacă accepți ceea ce se întâmplă, NU înseamnă și că ești de acord sau că susții acea situație/persoană/reacție/etc. Tu poți să te schimbi doar pe tine însuți, dar nu și pe ceilalți.
Pastila de psiho poate fi urmărită, în format video, și pe YouTube, pe contul psihologului Andreea Dobrițan
CITIȚI din categoria #PastiladePsiho:
- Sexul mai este un subiect tabu? Printre copii și adolescenți, NU!
- Începe un nou an școlar… Cu bucurie sau cu lacrimi?
- Ce faci când nu faci nimic?
- Mă vindec pentru a vindeca lumea. Cum poți să salvezi lumea?
- Un alt sine
- Copiii care nu sunt iubiți devin adulți care nu știu să iubească
- Și dacă totul iese așa cum vrei?
- Copilul și cadourile – sau despre cum îl înveți să obțină ceea ce vrea
- Fă rai din ce ai! Tu ce ai făcut azi pentru tine?
- ”E timpul să avem un copil?” – bucuriile și provocările din relația de cuplu
- Eu, o mamă (im)perfectă. Despre perfecțiunea părinților și a copiilor
- Avion cu motor, ia-mă și pe mine-n zbor… Sau nu? – Despre teoria conspirației la români
- Impactul divorțului asupra… părinților!
- Când iubirea devine patologică?
- Huggy Wuggy – prieten sau dușman? Cum gestionăm jucăriile copiilor
- Stilurile de atașament și comunicarea în cuplu
Comments 3