material realizat de Andreea Dobrițan, psiholog și realizator ”PSIHOPODCAST”
Am folosit o afirmație puternică în titlu, dar care este cât se poate de adevărată. Încă mai circulă un îndemn prin care se spune: “copiii trebuie pupați numai în somn”, îndemn cât se poate de greșit pentru că, astfel, copilul nu va învăța niciodată să ofere și să primească iubire.
Cum învață copilul să iubească?
Literatura de specialitate ne spune că cel mic învață să iubească precum părintele de același sex cu el și să primească iubire precum oferă părintele de sex opus. Așadar, părinții joacă un rol crucial în dezvoltarea iubirii de sine și de semeni a copilului său.
Garry Chapman vorbește despre cele cinci limbaje ale iubirii: conectarea fizică, darurile, cuvintele de laudă, serviciile și timpul petrecut împreună. În perioada copilăriei le testezi pe toate, până te hotărăști asupra unuia predominant, fără a elimina existența celorlalte patru din viața ta. Atunci când nu recunoști limbajul iubirii în tine și în celălalt, poți să ai senzația că nu ești iubit. Dar, doar pentru că nu îți arată așa cum vrei tu (poate că nici nu i-ai spus), nu înseamnă că nu te iubește cu tot sufletul său. Această nevoie de comunicare, prezentă în orice subiect al psihologiei, își face simțită nevoia și atunci când vorbim despre iubire. Copilul nu poate să pătrundă în sufletul tău și să înțeleagă de ce îți manifești sau primești iubirea într-un fel sau altul, decât dacă verbalizezi acest fapt.
Ce este atașamentul?
În rândul adulților întâlnim trei feluri de atașament: evitant, anxios și securizant. Cel evitant este reprezentat de partenerii și părinții reci, distanți, care evită interacțiunea și discuțiile siropoase. Cel anxios se referă la indivizii “lipicioși”, prezenți precum un elicopter care îi survolează permanent pe cei dragi și care au discuțiile presărate cu tot felul de temeri. Atașamentul securizant este cel care oferă libertate celor dragi, asigurând confort ori de câte ori este nevoie, stabilind reguli și limite ferme, dar cu blândețe. Acesta din urmă crește copii încrezători și relații armonioase.
Cum se transmite în fiecare generație ideea de iubire?
Imaginează-ți că atunci când omul se naște are în spate un ghiozdan gol, în care părinții, bunicii și toți cei implicați în educarea copilului pun diverse modalități de reacție pentru a fi folosite la nevoie. Ideal ar fi ca în ghiozdan să fie puse unelte raționale și folositoare, care să ajute omul să atingă împlinirea, starea de bine.
Ce găsești în realitate în ghiozdan?
Bolovani! Da da, ai citit bine: găsești niște bolovani grei, care te împovărează și cu greu reușești să ridici ochii din pământ.
Atunci când te întâlnești cu o situația, cauți în ghiozdan, găsești primul bolovan și îl arunci.
Ce e de făcut pentru a-ți îmbunătăți semnificativ calitatea vieții?
Prin recunoașterea bolovanilor, să îi scoți pe rând și să îi înlocuiești cu unelte raționale și folositoare în diverse situații. Astfel vei reuși să stai drept, să privești înainte și să te bucuri de fiecare provocare depășită, pentru că aceste provocări sunt oportunități de evoluție și dezvoltare.
Poți să îți schimbi partenerul(a) de cuplu?
Din păcate, acesta este un mit. Chiar dacă a învățat eronat să își exprime și să primească iubirea, singurul lucru pe care îl poți face este să îi transmiți, asertiv, de ce ai avea tu nevoie ca să te simți iubit(ă). Celălalt se va schimba și va evolua doar atunci când este EL hotărât să o facă!
Pastila de psiho poate fi urmărită, în format video, și pe YouTube, pe contul psihologului Andreea Dobrițan
CITIȚI din categoria #PastiladePsiho:
- Și dacă totul iese așa cum vrei?
- Copilul și cadourile – sau despre cum îl înveți să obțină ceea ce vrea
- Fă rai din ce ai! Tu ce ai făcut azi pentru tine?
- ”E timpul să avem un copil?” – bucuriile și provocările din relația de cuplu
- Eu, o mamă (im)perfectă. Despre perfecțiunea părinților și a copiilor
- Avion cu motor, ia-mă și pe mine-n zbor… Sau nu? – Despre teoria conspirației la români
- Impactul divorțului asupra… părinților!
- Când iubirea devine patologică?
- Huggy Wuggy – prieten sau dușman? Cum gestionăm jucăriile copiilor
- Stilurile de atașament și comunicarea în cuplu
- Libertate, orgoliu vs. iubire și cei 4 călăreți ai apocalipsei
- A uita e omenește, dar… Când uitarea devine patologică?
- Fă ca părerea ta să conteze, acasă și în societate!
- Gândesc, deci exist! Dar contează ce gândesc?
- Sunt părinte de adolescent, ce să fac?
Partajează acest conținut:
