material realizat de Andreea Dobrițan, psiholog și realizator ”PSIHOPODCAST”
Probabil te așteptai ca acesta să fie încă un articol despre felul în care părinții trebuie să gestioneze divorțul pentru ca ai lor copii să fie cât mai bine. Dar nu, astăzi propun să mai scădem din presiunea de pe umerii părinților, pentru că dacă ei sunt bine, cu siguranță vor fi și cei mici!
Divorțul sau separarea adulților are un impact semnificativ asupra amândurora, chiar dacă unii și-au dorit să se întâmple acest fapt. În realitate se petrec niște schimbări asemănătoare oricărei pierderi așa că majoritatea experimentează etapele specifice: negarea („Nu, nu poate fi adevărat”), furia (îndreptată către sine, către partener sau către copil), negocierea („dacă se rezolvă această problemă o să mă schimb”), depresia și, într-un final, acceptarea și depășirea acestei provocări. Toate aceste etape se petrec în ordinea specifică fiecărei persoane și chiar se pot repeta, dar important este să nu depășească o perioadă de aproximativ un an.
Dacă ar fi să evaluăm mărimea impactului divorțului asupra partenerilor, putem să spunem că depinde de nivelul de percepție subiectivă al fiecăruia. Pentru părintele care rămâne în locuință alături de cel mic ar putea fi mai ușor, pentru că are deja mijloacele logistice necesare traiului, are programul ocupat, dar, totodată, are și o multitudine de elemente care să îi amintească de trecut, ceea ce îi îngreunează situația. Pentru părintele care pleacă ar putea fi mai ușor, pentru că îi scade numărul de responsabilități zilnice și nu mai are contact cu amintirile, însă dorul și obișnuirea cu o nouă locuință, care necesită diferite ajustări, ar putea reprezenta o provocare. Prin urmare ,nu putem să spunem că unui partener îi este mai ușor și celuilalt mai greu de depășit o despărțire.
Ce ar putea prelungi suferința cauzată de pierdere?
Un proces lung de divorț, care arată că partenerii încă nu și-au încheiat socotelile și chiar mai simt atașament unii față de ceilalți (cel puțin unul dintre ei), poate să conducă la prelungirea suferinței.
Un al doilea aspect ar putea fi luările de poziție pro sau contra ale membrilor familiei și ale prietenilor. Divorțul nu este doar cel dintre soți, în literatura de specialitate fiind subliniat și divorțul social, când cei din jur stabilesc în „echipa” cui vor să rămână. Acest fapt se întâmplă din cauza unei credințe vechi de tip alb-negru, care spune că întotdeauna doar unul trebuie să aibă dreptate sau să câștige. În realitate, știm că este o credință irațională și că orice tablou are și nuanțe de gri, iar echilibrul este cheia unei vieți împlinite.
Dacă vorbim despre copii, întrebările și reacțiile acestora pot provoca prelungirea suferinței părintelui, mai ales când divorțul nu a fost pregătit și corect gestionat în raport cu fiii cuplului.
Refacerea vieții de cuplu a unuia dintre foștii soți și afișarea cu un nou partener într-un timp relativ scurt poate provoca o reacție negativă din partea celuilalt, mai ales când acesta din urmă este părintele care a rămas să locuiască alături de cei mici.
Dacă și tu experimentezi această perioadă, tot ce trebuie să știi este că e absolut normal, dar și că există niște metode pentru a putea depăși mai ușor momentele provocatoare:
- În primul rând trebuie să știi că orice provocare reprezintă o oportunitate de evoluție, chiar dacă taxa pe care o plătești ți se pare acum prea mare. Cu siguranță vei învăța multe lucruri dacă ești atent(ă) și calitatea vieții tale va crește.
- Atunci când ești părinte, este nevoie de o discuție cu celălalt, consființită de un act (notarial/sentință) despre aspectele logistice și organizatorice: program, reguli ale celui mic, pensie alimentară, momente oportune pentru a discuta celălalt etc. Mesajul esențial este că, deși soții au rupt parteneriatul căsătoriei, parteneriatul de părinți va rămâne pentru totdeauna („am divorțat ca soți, dar NU ca și părinți). Este important ca celălalt părinte să fie activ în viața copilului și să reprezinte un sprijin pentru ceilalți adulți participanți la creșterea și educarea minorului.
- În cazul în care observi o detașare evidentă a fostului partener, chiar și după nenumărate încercări, e momentul să reconfigurezi traseul mental și să concepi un plan de acțiune folosind mijloacele pe care le ai la îndemână. Să îl critici pe celălalt în fața celui mic nu este un ajutor nici pentru tine, dar nici pentru copilul tău, astfel creându-se doar frustrări, traume sau chiar depresii.
- Setarea de limite sănătoase în raport cu fostul partener. Chiar dacă au trecut mulți ani de relație, este important de înțeles că, odată cu divorțu,l viața fiecăruia rămâne una personală, în care are dreptul să aleagă pentru sine ce consideră că e mai bine. Așadar, vizitele sau sunatul inopinat și la ore inoportune sau întrebările despre aspecte confidențiale nu-și au locul.
- Respectul și empatia față de celălalt sunt elemente-cheie ale unei colaborări eficiente. Și cred că în acest domeniu, întrebarea care o să te ajute cel mai mult este: „Dacă aș fi în situația lui/ei, cum mi-ar plăcea ca celălalt să se comporte cu mine?”
Bineînțeles, terapia de specialitate te va susține și te va învăța diverse metode personalizate pentru a face față și a evolua.
Pastila de psiho poate fi urmărită, în format video, și pe YouTube, pe contul psihologului Andreea Dobrițan
CITIȚI din aceeași categorie #PastiladePsiho:
- Când iubirea devine patologică?
- Huggy Wuggy – prieten sau dușman? Cum gestionăm jucăriile copiilor
- Stilurile de atașament și comunicarea în cuplu
- Libertate, orgoliu vs. iubire și cei 4 călăreți ai apocalipsei
- A uita e omenește, dar… Când uitarea devine patologică?
- Fă ca părerea ta să conteze, acasă și în societate!
- Gândesc, deci exist! Dar contează ce gândesc?
- Sunt părinte de adolescent, ce să fac?
- Adolescența – cât adevăr și câtă provocare?
- Când timpul de ecran devine ”prea mult”?
- Război și războinici prin ochi de pitici
- Luptă, fugi sau… adaptează și reinventează
- Prințul pe cal alb și escrocul de pe Tinder
- Frica e rușinoasă sau e sănătoasă? O imagine a anxietății
- Atașamentul și cele cinci limbaje ale iubirii
- Tantrumul copiilor și cum îl gestionăm
- Astăzi sunt depresiv… sau nu? (VIDEO)
- Emoțiile. Schimbarea începe cu mine!
- Unde mama/tata lovește, acolo crește?
Comments 2