SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
material realizat de Andreea Dobrițan, psiholog și realizator ”PSIHOPODCAST”
Depresia poate fi numită și boala secolului pentru că, alături de anxietate, a ocupat un loc fruntaș în afecțiunile oamenilor pe plan mondial. Mai mult, în timpul pandemiei s-a observat o creștere semnificativă a ratei de apariție a acestei tulburări. Spre exemplu, în anul 2020, prevalența depresiei pe plan mondial a crescut cu 27,6 % față de 2019 (MS, INSP, CNEPSS, CRSPS, 2022).
Deseori, în limbaj uzual, auzim ”astăzi sunt depresiv”. Această exprimare este cât se poate de departe de adevăr, pentru că, deși depresia implică și o stare de tristețe, tristețea nu implică în mod necesar și prezența unei depresii. Și totuși, cum deosebim această depresie de o stare de tristețe profundă?
Putem să ne simțim triști atunci când eșuăm sau pierdem ceva ori când aflăm o veste proastă. Această tristețe durează, de regulă, o zi-două și poate să mai apară ocazional atunci când ne amintim de evenimentul respectiv.
Însă depresia implică o stare de tristețe profundă și prelungită. Această tulburare apare atunci când individul întâlnește un stresor major care interferează semnificativ cu scopurile sale, generând eșecuri puternice percepute drept a fi foarte dureroase. De asemenea, poate să implice lipsa apetitului alimentar sau exagerarea lui, insomnie sau somnolență puternică, un aspect neîngrijit, lipsa interesului pentru activități care, alteori, îi făceau plăcere individului, gânduri negative legate de viitor, de ceilalți și de sine, ori chiar o igienă precară. Așa, depresivul ajunge chiar să nu mai aibă chef să se ridice din pat să își ia un pahar cu apă. Această perioadă de depresie este necesar să dureze minimum 2 săptămâni pentru a fi diagnosticată ca și tulburare.
În timpul în care individul se află în depresie, acesta suferă pierderi importante atât pe plan profesional, cât și pe plan personal sau social. Șefii pot să ajungă să se sature de învoiri și concedii medicale repetate, așa că pot să decidă întreruperea colaborării. Prietenii pot să se retragă atunci când văd că individul îi respinge. Iar imaginea de sine suferă teribil, această depresie acționând ca o pătură mare și grea care apasă umerii omului.
Ce e de făcut? Studiile de specialitate dovedesc faptul că terapia alături de medicație dau cele mai bune rezultate în depășirea acestei stări puternic încărcate negativ. De asemenea, este importantă susținerea și acceptarea celor din jur. Acum prietenii și familia au un rol esențial de susținere a celui cu depresie. E necesar ca aceștia să înțeleagă că depresia nu trece doar pentru că depresivul ”nu are voință” sau ”nu e suficient de hotărât” și că e nevoie să îi trasmită empatie, să îl ajute să ia contact cât mai repede cu specialiștii și să îl susțină în procesul de revenire. Eu cred că fraza-cheie în aceste situații este ”Te înțeleg și sunt alături de tine să te susțin!”
În cazul în care observi că te adâncești în gânduri triste, negative sau că ai impresia că numai ție ți se pot întâmpla anumite ghinioane, ACUM este momentul să apelezi la terapie pentru a vindeca și preveni evoluția urâtă a acestei tulburări.
Pastila de psiho poate fi urmărită, în format video, și pe YouTube, pe contul psihologului Andreea Dobrițan
CITIȚI din aceeași categorie #PastiladePsiho – Emoțiile. Schimbarea începe cu mine! | Unde mama/tata lovește, acolo crește?
Partajează acest conținut:
