material realizat de Andreea Dobrițan, psiholog și realizator ”PSIHOPODCAST”
Începutul anului școlar reprezintă o provocare atât pentru cei mai mari cât și pentru cei mai mici. Există multe sfaturi și păreri în online despre cum, părinții, ar putea să îi ajute pe învățăcei să gestioneze emoțiile. Astăzi îți voi vorbi despre anxietatea de separare și despre informațiile importante care ar putea fi transmise școlarilor și preșcolarilor.
Să începem cu cei mai mici…
“Maaami, nu mă lăsa aici, nu vreau fără tine!!” … spuse printre lacrimi și sughițuri. Iar mami se “înmoaie”, i se umplu ochii de lacrimi și, fie pleacă simțindu-se vinovată că și-a “abandonat” piticul acolo, fie concluzionează că nu e pregătit pentru grădiniță și îl ia acasă.
Ce se întâmplă de fapt?
Orice situație nouă provoacă o doză de anxietate pentru că individul nu știe ce urmează să se întâmple și cât control va avea asupra situației. “CONTROL” este cuvântul-cheie pentru că atât părinții cât și proaspetii preșcolari nu știu exact ce urmează să se întâmple și, din acest motiv, se împletesc o serie de scenarii posibile, cu atât mai mult de copii datorită imaginației lor foarte dezvoltate de la această vârstă. Ideea de bază care compleșește psihicul piticului anxios este că ceva rău s-ar putea întâmpla cu el sau cu părintele în vremea în care sunt despărțiți.
Ce e de făcut?
Astfel că există două etape cruciale pentru obișnuirea la grădiniță: pregătirea și acomodarea blândă. Pregătirea constă din discuții frecvente, purtate cu timp înainte de prima zi de grădi, despre cât e de frumos acolo, câte va învăța, cum va crește și mai mare dar mai ales din fapul că părinții au cea mai mare încredere în doamnele educatoare pentru că ele sunt mămicile de la grădi. De asemenea, poveștile despre grădiniță și episoadele cu desene educative ce ilustrează prima zi la grădiniță pot reprezenta instrumente valoroase.
Acomodarea blândă, se face treptat, având așteptarea realistă că este posibil ca micul preșcolar să mai verse niște lacrimi în primele 2 săptămâni de grădiniță. Se începe cu o plimbare pe strada grădiniței și chiar în curtea ei, mai apoi cu vizitarea grupei dacă este posibil, urmând ca cel mic să rămână puțin cu părintele și să vizualizeze activitățile de acolo ba chiar să le experimenteze dacă dorește. Următorii pași constau în a lăsa copilul singur pentru o oră, 2-3-4 ore, apoi va rămâne program complet.
Și cu școlarii cum procedăm?
Indiferent de vârsta școlarului sunt importante discuțiile în care îi normalizăm emoțiile și îl îndemnăm să concureze doar CU EL ÎNSUȘI. Mai apoi îi amintim că notele sunt doar niște cifre și nu o etichetare a elevului, spunându-i că adevărata demonstrație de învățătură este când știe să opereze cu informațiile pe care le-a învățat. O idee importantă este setarea de scopuri pe termen scurt și lung (până la vacanțe respectiv până la finalizarea anului școlar), scopuri pe care să le notați împreună, astfel că, atunci când vor fi atinse, cel mic se va simti răsplătit și valoros. Apropo de acest ultim termen, de “valoros”, este crucial să îi amintim copilului că indiferent de progrese sau de eșecuri el/ea este valoros (valoroasă) în viața noastră doar pentru că există, că îl (o) iubim necondiționat și că suntem mândri că suntem părinții lui (ei)!
Pastila de psiho poate fi urmărită, în format video, și pe YouTube, pe contul psihologului Andreea Dobrițan
CITIȚI din categoria #PastiladePsiho:
- Ce faci când nu faci nimic?
- Mă vindec pentru a vindeca lumea. Cum poți să salvezi lumea?
- Un alt sine
- Copiii care nu sunt iubiți devin adulți care nu știu să iubească
- Și dacă totul iese așa cum vrei?
- Copilul și cadourile – sau despre cum îl înveți să obțină ceea ce vrea
- Fă rai din ce ai! Tu ce ai făcut azi pentru tine?
- ”E timpul să avem un copil?” – bucuriile și provocările din relația de cuplu
- Eu, o mamă (im)perfectă. Despre perfecțiunea părinților și a copiilor
- Avion cu motor, ia-mă și pe mine-n zbor… Sau nu? – Despre teoria conspirației la români
- Impactul divorțului asupra… părinților!
- Când iubirea devine patologică?
- Huggy Wuggy – prieten sau dușman? Cum gestionăm jucăriile copiilor
- Stilurile de atașament și comunicarea în cuplu
- Libertate, orgoliu vs. iubire și cei 4 călăreți ai apocalipsei
Partajează acest conținut:
