Pastila de psiho | Libertate, orgoliu vs. iubire și cei 4 călăreți ai apocalipsei

material realizat de Andreea Dobrițan, psiholog și realizator ”PSIHOPODCAST”

Ce înseamnă să fii liber? Dar în cuplu?

Libertatea este un drept fundamental cu care ne naștem fiecare dintre noi și nu o favoare pe care noi i-o acordăm sau retragem partenerului. El/ea este liber(ă) să fie cum dorește, iar dacă ție nu îți place absolut deloc asta, ești liber(ă) să pleci spre o altă variantă în care să te simți confortabil.

Atunci când noi îi spunem partenerului, în mod repetat, ce și cum să facă, cel puțin unul din noi va fi nefericit și așa relația devine tot mai inconfortabilă până la deteriorare.

Chiar dacă îți sună ciudat, opusul orgoliului este IUBIREA, care nu are așteptări nerealiste, este securizantă, acceptă necondiționat, vindecă rănile celuilalt, astfel partenerul se va simți în confort alături de tine.

Ignorând deteriorarea treptată a relației, în prezența orgoliului și absența iubirii, apar CEI 4 CĂLĂREȚI AI APOCALIPSEI, conform lui J. Gottman (autor – The Gottman Institute):

Călăreţul 1: Critica. Întotdeauna vei avea nemulţumiri despre persoana cu care trăieşti. Dar este o foarte mare diferenţă între a te plânge şi a critica. O plângere se adresează doar acţiunii specifice la care a greşit partenerul. Critica este mult mai globală – adaugă şi câteva cuvinte negative despre caracterul sau personalitatea partenerului. „Sunt foarte supărată pentru că nu ai măturat podeaua bucătăriei seara trecută. Am hotărât s-o facem pe rând” –  este o plângere. „De ce eşti aşa de uituc? Urăsc că tot timpul mătur bucătăria când este rândul tău s-o faci. Pur şi simplu nu-ţi pasă.” – este o critică. O plângere se focalizează pe un comportament specific, dar o critică ridică nivelul prin a arunca vina şi a ucide caracterul general. Aici este reţeta: să schimbi plângerea în critică, doar adăugând replica mea favorită: „Ce se întâmplă cu tine?”

Călăreţul 2: Dispreţul. Cinismul şi sarcasmul sunt tipuri de dispreţ. Aşa sunt întorsul ochilor peste cap, poreclele, mutrele, luatul peste picior şi umorul ostil. În oricare tip, dispreţul – cel mai rău dintre cei patru călăreţi – este otrava  unei relaţii pentru că provoacă dezgust. Este imposibil să rezolvi o problemă când partenerul tău înţelege că eşti dezgustat(ă) de el sau ea. Inevitabil, dispreţul duce la un conflict mai mare, mai degrabă decât la împăcare. Dispreţul este alimentat de îndelungate gânduri negative despre partener. Ai mult mai multe şanse să ai gânduri de genul acesta dacă nu sunt rezolvate diferenţele dintre voi. Agresivitatea, un văr apropiat al dispreţului, este la fel de letală pentru o relaţie. Este o formă a unei mânii agresive pentru că ea conţine un pericol, o provocare. Când o soţie se plânge că soţul ei nu este punctual când vine acasă de la lucru pentru a lua cina împreună, un răspuns agresiv ar fi ”Şi? Ce ai de gând să faci acuma? O să mă omori?”

Călăreţul 3: Defensa. Critica, dispreţul şi apărarea nu apar în casă exact în această ordine. Ele funcţionează mai mult ca nişte repere de referinţă ce se îmbină – din ştafeta unul altuia, iar şi iar, dacă cuplul nu poate stopa acest lucru. Partenerul care atacă nu-şi cere scuze şi nici nu dă înapoi. Aceasta se întâmplă pentru că apărarea este o cale prin care îţi învinuieşti partenerul. Tu zici de fapt „problema nu sunt eu, eşti tu”. Apărarea doar escaladează conflictele, de aceea este atât de letală.

Călăreţul 4: Evitarea. În căsniciile în care discuţiile au un „început dur”, obraznic, unde critica şi dispreţul conduc la apărare, în final unul dintre ei termină ajungând să fie dezinteresat. Acest lucru anunţă sosirea celui de al patrulea călăreţ.

Gândiţi-vă la soţul care vine acasă de la lucru şi este întâmpinat cu un bagaj de critici din partea soţiei şi se ascunde în spatele ziarului sau a telefonului mobil. Cu cât el este mai puţin interesat, cu atât ea strigă mai tare. În final, el se ridică şi părăseşte camera. Decât să-şi confrunte soţia, mai bine nu se angajează în discuţie. Prin evitarea ei, el evită o ceartă, dar şi căsnicia. El a devenit un nepăsător. Deşi atât bărbaţii, cât şi femeile pot deveni nepăsători, acest tip de comportament este mult mai comun bărbaţilor din motive pe care le vom vedea mai târziu.

În timpul unei conversaţii tipice dintre doi oameni, cel care ascultă dă tot felul de semne vorbitorului că este atent. El s-ar putea folosi de contactul vizual, să dea din cap, să zică ceva de genul „Da …” sau „Uh – huh”. Dar un dezinteresat nu-ţi dă acest gen de reacţie. El tinde să se uite în altă parte sau în jos, fără să scoată un sunet. El stă pasiv ca o stană de piatră. Nepăsătorul se comportă ca şi când nu i-ar păsa câtuşi de puţin despre ce vorbeşti, asta dacă măcar aude ce-i spui.

De obicei, dezinteresul vine mai târziu în cursul căsniciei faţă de ceilalţi trei călăreţi. Chiar de aceea este mai puţin comun între tinerii căsătoriţi în comparaţie cu cupluri care au fost într-o ipostază negativă de ceva vreme încoace. Negativităţii create de primii trei călăreţi îi ia timp să devină atât de copleşitoare încât opunerea să devină o „ieşire” de înţeles.

---

Pastila de psiho poate fi urmărită, în format video, și pe YouTube, pe contul psihologului Andreea Dobrițan