material realizat de Andreea Dobrițan, psiholog și realizator ”PSIHOPODCAST”
Din cele mai vechi timpuri oamenii au luptat, în diverse forme, pentru libertate. Una dintre cele mai apreciate libertăți este aceea de exprimare. În prezent o avem, o folosim sau nu și o transmitem ca moștenire generațiilor următoare.
Am hotărât să scriu acest articol exact după o discuție cu o preadolescentă minunată, exact în momentul în care am realizat că și ea este moștenitoarea unui tip de comunicare și abordare, iar eu ca adult decid ce vreau să las în urma mea și cum vreau să relaționez cu generația tânără. Dar până ajung eu la vârste înaintate ar fi bine să comunic și să relaționez eficient cu adulții din jurul meu.
Tu îți folosești libertatea de exprimare? În ce mod o faci?
Pun aceste întrebări pentru că oamenii se împart în 3 categorii: cei care comunică agresiv, direct, fără filtre sau cenzură și fără a socoti dacă rănesc sau sunt răniți în urma exprimării opiniei; cei care preferă să evite asumarea răspunderii, comunicând pasiv și părăsind cât mai repede locul în care e nevoie să își asume o responsabilitate; și cei care transmit exact ce doresc, pe un ton ferm dar calm, fără să îi afecteze pe cei din jur sau pe ei înșiși.
Sigur că cel mai dorit tip de comunicare este cel exprimat ultima dată și anume, stilul asertiv. Și tot la fel de sigur este că un om nu poate să comunice tot timpul asertiv, de-a lungul întregii vieți. Cheia evoluției în acest domeniu al comunicării și interacțiunii umane este să cunoști toate cele 3 stiluri și să ALEGI TU când este cel mai potrivit moment să folosești oricare dintre stiluri (agresiv, pasiv, asertiv).
Categoric nu există o rețetă exactă de abordare a altei persoane, uneori alegând o pace strâmbă înaintea unui război drept (comunicare pasivă) și asta pentru că știi că a avea dreptate poate îți rănește persoanele dragi sau deteriorează relațiile dintre voi ori a avea dreptate cu orice preț nici măcar nu mai devine un scop. Alteori, când îți epuizezi resursele calme de comunicare și vezi că abordarea ta nu dă rezultate în raport cu interlocutorul, alegi să comunici agresiv pentru a finaliza cât mai repede interacțiunea.
Însă într-adevăr cel mai recomandat stil de comunicare și de abordare este STILUL ASERTIV și asta pentru că este ferm însă nu rănește pe nimeni și ia în calcul interesele tuturor.
Cum îți exprimi opinia într-un stil asertiv?
Trebuie să îți spun că acest tip de comunicare necesită să fie pregătit anterior aplicării lui, mai ales dacă nu obișnuiești să folosești acest stil. Pe măsură ce te vei obișnui cu el, vei vedea că și reacțiile oamenilor care au contact cu tine se vor îmbunătăți.
Când alegi să comunici asertiv e important să respecți câțiva pași:
- Descrierea situației care te deranjează fără a evalua din punctul tău de vedere (ex.: „știi vecine, de 3 luni când vin acasă la ora 16:00 găsesc locul meu de parcare ocupat de mașina ta”)
- Oferirea unui feed-back pozitiv (ex.: „am observat că ești un vecin atent la organizare și apreciez asta”)
- Formularea solicitării folosind limbajul la persoana I (ex.: „tocmai din acest motiv mi-aș dori ca la ora 16:00, când vin acasă, să găsesc locul de parcare liber”)
- Explicarea consecințelor pozitive și negative („aș aprecia dacă mi-ai respecta cerința și aș putea să te anunț ori de câte ori nu folosesc eu locul meu de parcare pentru că știu că e greu să găsești unul liber în zonă. Însă dacă, în continuare, îl voi găsi ocupat mă văd nevoit să te deranjez mereu sau să anunț autoritățile”)
Partea bună a acestui tip de comunicare este că poate fi folosit cu absolut oricine fie că îți este rudă, prieten, vecin sau șef. Mai mult această comunicare este plăcută, se bazează pe empatie iar rezultatele pot fi pozitive pentru ambii interlocutori.
Prin urmare, te încurajez să îți folosești dreptul la liberă exprimare, să comunici ceea ce îți dorești, însă într-un mod în care ți-ar plăcea și ție să fie folosit atunci când altcineva dorește să îți transmită ceva.
Da, părerea ta contează! Și la fel de mult contează și rezultatele care apar în urma exprimării libere a părerii tale!
Pastila de psiho poate fi urmărită, în format video, și pe YouTube, pe contul psihologului Andreea Dobrițan
CITIȚI din aceeași categorie #PastiladePsiho:
- Gândesc, deci exist! Dar contează ce gândesc?
- Sunt părinte de adolescent, ce să fac?
- Adolescența – cât adevăr și câtă provocare?
- Când timpul de ecran devine ”prea mult”?
- Război și războinici prin ochi de pitici
- Luptă, fugi sau… adaptează și reinventează
- Prințul pe cal alb și escrocul de pe Tinder
- Frica e rușinoasă sau e sănătoasă? O imagine a anxietății
- Atașamentul și cele cinci limbaje ale iubirii
- Tantrumul copiilor și cum îl gestionăm
- Astăzi sunt depresiv… sau nu? (VIDEO)
- Emoțiile. Schimbarea începe cu mine!
- Unde mama/tata lovește, acolo crește?
Partajează acest conținut:
Comments 4