material realizat de Andreea Dobrițan, psiholog și realizator ”PSIHOPODCAST”
O perioadă minunată dar și foarte vulnerabilă din viața unui om este reprezentată de adolescență (15-18 ani). Aceasta începe cu niște ani de „pregătire”, între 11 și 14/15 ani, numiți în literatura de specialitate preadolescență.
Cu toții am fost acolo și reușim să ne amintim despre provocările întâlnite sau despre felul în care le-am făcut față, susținuți sau nu de părinți. Cu toții ne amintim de prima dragoste, prima suferință, de conflictele cu părinții sau profesorii etc. Dacă tu ești părinte de preadolescent sau adolescent, înseamnă că treci pentru a doua oară prin această etapă de evoluție, dar, de această dată, din postura de mentor sau de însoțitor.
Când vorbim despre preadolescență sau despre adolescență, vorbim despre niște etape extrem de importante în conturarea identității de sine pentru că acum băieții încep să capete caracteristici de bărbați iar fetele, de femei. Această dezvoltare fizică nu vine neapărat treptat și echilibrat. Putem să observăm pusee de dezvoltare fizică și, poate, o dizarmonie în structura corporală a adolescentului. Și e normal să fie așa. Doar că, odată cu această evoluție fizică apar și salturile mentale, când creierul se dezvoltă, trece într-un alt stadiu al gândirii, poate să facă analize mai complexe, asocieri și diferențieri etc.
Totuși este important de specificat că adolescentului îi lipsește experiența de viață și, chiar dacă începe să semene cu un adult, NU ESTE COMPLET MATURIZAT. Specific acest lucru pentru că mulți adolescenți au cerințe ambivalente („mă descurc singur” vs. „mami, îmi faci un sandvish?”), iar mulți părinți răspund la fel de ambivalent („trebuie să fii responsabil”/„îmbracă-te mai gros, e frig afară!”). Este important de știut că finalizarea dezvoltării creierului se petrece între 24/25 ani; de aceea până atunci copiii sunt teribiliști, sunt curajoși, sunt mai puțin cenzurați sau mai încăpățânați. Oricum acest curaj este binevenit acum când adolescentul îl folosește la maximum pentru a evolua, iar părinții necesită diplomație în îndrumarea cu blândețe a copilului lor.
În această perioadă componenta socială capătă o importanță deosebită, adolescenții dorindu-și mult să aparțină unui grup și, totodată, să fie diferiți. În această situație se vorbește despre „audiența imaginară”, atunci când tânărul are impresia că este urmărit și evaluat. De aceea aparența fizică primește o mare importanță, la fel și incertitudinea că este suficient de frumos sau suficient de competent. Având în vedere aceste aspecte, desigur, adolescenții sunt supuși unor potențiale riscuri, comportamente teribiliste menite să ajute la câștigarea acceptării grupului.
Tot acum, adolescentului tău îi face mare plăcere să discute, să filosofeze, să dezbată diverse teme și subiecte. De asemenea, polemica începe să apară pe diverse subiecte controversate între generații.
O să observi uși închise, nevoie mare de intimitate și, cumva, e normal să fie așa pentru că ai nevoie de timp tu cu tine însuți ca să te cunoști mai bine și ca să hotărăști cine vrei să fii.
Pentru că e nevoie de un articol suplimentar în ceea ce privesc tehnicile de interacțiune cu adolescenții și preadolescenții, până săptămâna viitoare, când îl vom aborda, îți spun doar atât: gândește-te cum ți-ar fi plăcut să se poarte părinții tăi cu tine când erai adolescent și dacă acum te-ai simți din nou confuz, speriat, furios poate fără motiv plauzibil, cum ți-ar plăcea să se poarte cei importanți din jurul tău cu tine?
Pastila de psiho poate fi urmărită, în format video, și pe YouTube, pe contul psihologului Andreea Dobrițan
CITIȚI din aceeași categorie #PastiladePsiho:
- Când timpul de ecran devine ”prea mult”?
- Război și războinici prin ochi de pitici
- Luptă, fugi sau… adaptează și reinventează
- Prințul pe cal alb și escrocul de pe Tinder
- Frica e rușinoasă sau e sănătoasă? O imagine a anxietății
- Atașamentul și cele cinci limbaje ale iubirii
- Tantrumul copiilor și cum îl gestionăm
- Astăzi sunt depresiv… sau nu? (VIDEO)
- Emoțiile. Schimbarea începe cu mine!
- Unde mama/tata lovește, acolo crește?
Partajează acest conținut:
