material realizat de Andreea Dobrițan, psiholog și realizator ”PSIHOPODCAST”
„Copiii sunt mâinile cu care ne prindem de rai” se spune și așa ar trebui să rămână pentru că atâta vreme cât se mai nasc copii omenirea e salvată atât ca specie cât și ca speranță. Dar în această perioadă tulbure cum reușim să îi păstrăm pe ai noștri copii în confort?
E de înțeles că toți părinții și bunicii sunt interesați de evoluția politicii internaționale și, din acest motiv, televizorul sau radioul este deseori pornit pe programe de știri. Însă acest „bombardament” cu informație agresivă nu face bine nimănui, cu atât mai puțin celor mai tineri dintre noi.
Ce se întâmplă în creierul copiilor?
Este bine de știut că dezvoltarea creierului continuă și după naștere până în jurul vârstei de 24 de ani (!). Vreau să vorbim și mai specific despre creierul prefrontal care este cu atât mai nedezvoltat cu cât individul este mai mic. Prefrontalul este responsabil cu anticiparea și analiza printre alte funcții ale sale, așadar este de înțeles de ce copiii și adolescenții exagerează emoțiile, nu înțeleg consecințele și au o gândire mai concretă. Atunci când cei tineri sunt în contact cu o informație care afectează siguranța lor, apare o puternică stare de disconfort marcată de o reală panică pentru că ei nu înțeleg cum să se protejeze, cum să anticipeze și, cu atât mai puțin nu pot să analizeze acurat situația. Prin urmare, filtrul prin care ajung la informația corect analizată suntem noi, adulții importanți din viața lor.
Însă cum gestionăm corect această realitate pentru copiii noștri?
Primele acțiuni pe care ar fi indicat să le facem este să limităm accesul copiilor noștri la informații „pentru adulți” prin actualizarea noastră doar în momente specifice din zi, așa cum am explicat și într-un articol anterior.
Mai apoi, ca părinte este indicat să te reglezi emoțional (calmez) înainte să vorbești cu al tău copil și asta pentru că atât adolescenții cât și copiii mai mici au reacții emoționale imitate de la adulții importanți din viața lor.
Atunci când povestim este indicat să adaptăm informația conform nivelului de înțelegere specific vârstei fără a intra în detalii inutile pentru cel mic. Cel mai probabil el nu le-ar înțelege corect și i-ar amplifica frica.
Folosind empatia, îi normalizăm frica: „uite știu că îți este frică și e normal să fie așa. Și eu sunt îngrijorată. Adulții au soluții și o să te protejeze. Ești în siguranță. Ce zici dacă am face un puzzle ca să ne distrăm și să ne simțim mai bine?” Este extrem de important să validăm sentimentele celui mic fără să le considerăm neimportante sau exagerate. Indiferent de motiv dacă fiul sau fiica ta reacționează puternic înseamnă să se află într-o situație de stres puternic perceput de el/ea.
Pentru noi, cei mai mari, este nevoie de sport și de somn pentru a „curăța” stresul din timpul zilei indiferent de proveniența sa. Este important de știut că această abordare a copiilor este valabilă și în alte situații în care ei simt emoții intense, fie că e vorba de frică, tristețe sau furie. Acești pași pot fi adaptați și pentru situațiile de separare ale părinților, când apare un deces în familie sau chiar atunci când cei mici se ceartă și își pierd cel mai bun prieten.
Pastila de psiho poate fi urmărită, în format video, și pe YouTube, pe contul psihologului Andreea Dobrițan
CITIȚI din aceeași categorie #PastiladePsiho:
- Luptă, fugi sau… adaptează și reinventează
- Prințul pe cal alb și escrocul de pe Tinder
- Frica e rușinoasă sau e sănătoasă? O imagine a anxietății
- Atașamentul și cele cinci limbaje ale iubirii
- Tantrumul copiilor și cum îl gestionăm
- Astăzi sunt depresiv… sau nu? (VIDEO)
- Emoțiile. Schimbarea începe cu mine!
- Unde mama/tata lovește, acolo crește?
Partajează acest conținut:
