material realizat de Andreea Dobrițan, psiholog și realizator ”PSIHOPODCAST”
După cum vă spuneam în articolul trecut, ”în dragoste și în război totul este permis”. Am avut dragoste, dar acum avem război și impactul lui asupra oamenilor pare să fie din ce în ce mai mare. Majoritatea dintre noi ne simțim temători, stresați sau îngrijorați, la fel cum ne-am simțit, cel mai probabil, și la debutul pandemiei. Acum atacul coronavirusului asupra integrității noastre nu mai reprezintă o teamă atât de mare, pentru că deja îl cunoaștem, ne-am obișnuit cu efectele și cu tratamentele sale. Însă nu bine ne-am relaxat că ne-am și trezit într-o nouă etapă de aparentă incertitudine a erei noastre.
Ce se întâmplă în psihicul nostru?
Cel mai probabil, atunci când există o amenințare PERCEPUTĂ de noi la adresa integrității noastre fizice sau psihice își fac apariția stresul și emoția de frică. Acest pericol poate fi atât real, cât și imaginar. Creierul nostru nu distinge între un pericol real (o armă îndreptată spre noi) sau un pericol imaginar (eventualitatea unui atac) și se comportă la fel în ambele situații.
Când creierul primește o informație reală din mediu și dacă i se pare ca este amenințătoare, el se activează și noi putem să observăm reacții de luptă sau fugi (crește glicemia, respirația, pulsul, tensiunea, nivelul hormonilor de stres: cortizol și adrenalina, scade puterea de empatie, de stăpânire, de anticipare rațională a consecințelor, sunt suprimate temporar digestia și imunitatea). Așadar, organismul se pregătește organismul să lupte sau să fugă.
Care ar fi un indicator al faptului că trăiești într-un stres cronic?
Dacă observi că ai frecvent probleme de sănătate fizică, dacă sunt afectate nevoile de bază (alimentație, somn, sexualitate) în sensul scăderii lor, e posibil să trăiești cu un stres cronic.
De ce apare frica în situații incerte pentru individ?
Frica este o emoție normală, firească, după cum am stabilit în articolul anterior despre anxietate. Baza ei este reprezentată, de fapt, de frica de moarte (”mi-e frică să pățesc ceva care să îmi cauzeze moartea”). Atunci când celor din jur le e frică, este foarte probabil să simțim și noi la fel. Avem nevoie de timp ca mintea noastră să găsească strategii, ancore, asemenea pandemiei din 2020. Astfel că, în prezent, când suntem bombardați din media cu informații anxiogene și când avem contact atât de mare cu victimele unui conflict armat, este foarte probabil să resimțim și noi aceeași teamă și neliniște pe care o resimt cei implicați efectiv în război.
Ce facem cu această frică?
Dacă înăbușim frica, mai ales dacă suntem persoane anxioase, creierul începe să ”croșeteze” scenarii dintre cele mai catastrofale. Când inhibăm frica, formăm monștri pentru că nu lăsăm mintea să creeze scenariul ancorat în realitate și încercăm din răsputeri să ne distragem atenția. E absolut necesar să normalizăm frica, atât în noi cât și în ceilalți: ”e doar frică”, ”e doar stresul”, ”e normal să simți asta”. Dacă într-o situație periculoasă cineva nu simte frica, acesta este un indicator de traumă și nu de sănătate mentală, aceasta dovedind că individul este detașat de realitate.
Cât de multe e bine să știm despre războiul ”din vecini”?
E bine să ne intereseze ce se întâmplă în jurul nostru, să fim informați, dar e la fel de necesar și să conturăm planuri alternative: A și B. Totodată să ne amintim efectele destabilizatoare ale informației neverificate: ”am auzit eu că…”, informații luate din surse neverificate, care, prin efectul de bulgăre, escaladează și ne face rău prin inducerea de felurite scenarii catastrofale.
În situația concretă a unui război pe continentul nostru cum ne putem ajuta?
1. Socializarea este deosebit de importantă, pentru că atunci când vedem că această frică ne este împărtășită, putem să găsim soluții creative împreună. De aceea e important de știut că frica nu e o rușine și e bine să o comunicăm. A vorbi despre ce se poate face ne redă senzația de control și ne satisface nevoia de autonomie atât de necesară omului.
2. Ancorarea frecventă și repetată în prezent: frica nu are nici un rol în aici și acum pentru că în prezent nu există nici un pericol imediat asupra noastră.
3. Efectuarea exercițiilor fizice sau a mișcării, pentru că este cunoscut științific faptul că acestea scad nivelul cortizolului și adrenalinei; astfel scade și nivelul stresului și al fricii.
4. Adaptarea și alegerile conștiente. Putem să alegem să fim absolut terifiați și să suferim realmente sau putem să decidem să ne adaptăm situației și să ”dansăm” în funcție de muzică. E alegerea ta ce să faci și cum să acționezi în acest context, nefiind cel mai bun dintre toate. Singura putere pe care o ai este asupra ta! Pot să aleg să îmi hrănesc fricile sau pot să văd situația ca pe o oportunitate de a evolua.
5. Atenție la cei mici! Copiii au nevoie de ajutor în acest moment, pentru că nu sunt la fel de capabili de autoreglare cum sunt adulții. Așadar au nevoie de noi să îi ghidăm pe drumul autoreglării fără să îi mințim: ”Da, este adevărat că există un război în apropiere și e adevărat că și eu sunt îngrijorată. Haide să vedem ce să facem pentru a ne mai liniști. Poate ai vrea să colorăm împreună până ne mai calmăm!” De asemenea, e de ajutor să îi învățăm câteva noțiuni de conduită în cazul unui pericol iminent fie el război, cutremur, incendiu sau inundație. Astfel vor fi mai siguri pe ei, știind ce au de făcut în situații critice.
Pastila de psiho poate fi urmărită, în format video, și pe YouTube, pe contul psihologului Andreea Dobrițan
CITIȚI din aceeași categorie #PastiladePsiho:
Partajează acest conținut:
