Material realizat de Ionel Manole, avocat Baroul Bihor
Motto: Do not obey in advance! ”Un om este mai important decât un text de lege.”
Putea avea o carieră strălucită de avocat… mereu actualul Minulescu: ”Ascultă, privește și TACI! (…) Tu pune-ţi lacăt la gură!”
Dincolo de planul de urmărire penală, care prevede interceptări, filaj, percheziții, ridicări de documente, comisii rogatorii, audieri de suspecți, persoane vătămate sau martori, creativitatea și profesionalismul polițistului/procurorului (în esență, conducătorul anchetei) devine vizibilă mai ales la audierea suspecților sau a martorilor. Până la urmă, ce poți demonstra legal nu arată neapărat limitele anchetatorului sau ale apărării, chiar și un avocat de top poate obține soluții defavorabile.
Ne vom ocupa în această serie de audierea suspecților/inculpaților, o adevărată artă persuasivă în care efectele se desfășoară de la dreptul fundamental la tăcere până la a afirma ”DA!” inclusiv la întrebarea: ”Și tu, Brutus?!”
Alături de tiparele persuasive, anchetatorii vor apela deseori la psihodrame, figurație, jocuri de rol. Pentru că sceneta ”polițistul bun/polițistul rău” a fost livrată până la limita suportabilității de către regizorii hollywoodieni, vom lăsa această tehnică pe finalul seriei.
Psihodrama A: Sugerarea iminenței reținerii
Poate încă nu cunoașteți că un om poate fi reținut în arestul Poliției 24 de ore pentru orice infracțiune banală cum ar fi ”ultrajul contra bunelor moravuri” (care depinde de conceptul de ”bune moravuri”, flagrant diferit de-a lungul timpului). Astfel că riscul petrecerii unui zile într-un arest elegant renovat există pentru orice suspect – uneori invitat telefonic/citat în calitate de martor. (Am întâlnit relativ recent numeroase cazuri în care martorul de la ora 9 dimineața era inculpatul reținut de la ora 16:00 – ”vremurile tulburi sunt ciclice”, organele de cercetare străvechi renasc).
Astfel că suspectul (indiferent că are sau nu licență în drept) nu poate aprecia singur, din poziția care îi limitează viziunea drastic, dacă afirmațiile anchetatorului au suport; sau nu!
Psihodrama eficientă presupune cel puțin un al doilea polițist în biroul de anchetă, care asistă pasiv la anchetă sau intervine sporadic. La un moment dat, când anchetatorul realizează că suspectul nu vrea să declare în concordanță cu adevărul judiciar provizoriu (traducere: așa cum consideră anchetatorul că s-a întâmplat, pe baza probelor, indiciilor, dar, în special, întemeiat pe propriile presupoziții), polițistul pasiv se activează brusc, printr-un telefon regizat la arest (care indică explicit ”exasperarea” polițiștilor de a suporta răspunsurile evazive sau necredibile ale suspectului):
”Arestul? Ați dezinfectat camera 6? Până la ce ora sunteți gata? Grăbiți-vă, noi terminăm aici în 20 de minute!” (am redat doar o mostră elegantă).
Cum suspectul este singurul om care pare a fi destinatarul fericit al camerei fresh sanitized, va percuta imediat pericolul, chiar dacă aparent dramatizarea i-ar fi neutră. Va alege în majoritatea cazurilor să ”o dea pe cea dreaptă”, cum se exprimau unii maeștri ai barei cu (prea) multă vechime. Fără a analiza că alegerea unei ipotetice rețineri în tăcere ar fi fost, poate, infinit mai favorabilă pe termen lung. (alegerea a făcut-o deja, în momentul în care s-a prezentat neînsoțit de avocat în incubatoarele manipulării – desigur, în scopul nobil al aflării adevărului…judiciar). Fiat justitia!
Cum recita Minulescu: ”Ascultă, privește și TACI! (…) Tu pune-ţi lacăt la gură!” Și cheamă-ți avocatul!
Poate acesta este cel mai important lucru pe care îl spun azi: Să ai încredere în strategia de apărare a avocatului tău!
CITIȚI, de același autor: Cum construiește un avocat harta mentală a dosarului (cam ca o hartă rutieră…) | Cele 7 greșeli fundamentale pe care vrei să le eviți (când ești chemat ca martor la Poliție sau Parchet) | Cum procedezi când ești chemat ca martor la Poliție/Parchet? Poți refuza să dai declarații, fără sancțiuni penale?
Partajează acest conținut:
