SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Material realizat de Ionel Manole, avocat Baroul Bihor
Motto: Do not obey in advance! ”Un om este mai important decât un text de lege.”
Fiecare om percepe realitatea intr-un mod personal unic, conform convingerilor (gânduri repetate și subconștiente devenite obișnuințe standardizate), valorilor, experiențelor (traumelor) – în esență modul în care vedem noi lumea și cum relaționăm cu oamenii, cu situațiile și evenimentele din viață, inclusiv cu noi înșine.
Astfel, toate acestea filtrează si influențează percepția noastră asupra exteriorului, reprezentându-ne o hartă mentala a realitatii. Hărțile noastre conțin elemente ale prezentului (Acum și Aici), trecutului (memoria) și viitorului (imaginația, speculațiile asupra viitorului).
a. La fel cum Google Maps sau Waze conțin hărți pe care le actualizează permanent, la fel vede un avocat în diverse momente succesive dosarul clientului său. Studiem dosarul (care poate avea 200 file sau 20.000 file) și ne construim mental o hartă, cartografiem teritoriul faptelor și oamenilor din dosar, dăm o interpretare realității (folosind și datele concrete comunicate verbal de către clienți). Uneori, o idee excelentă vine la a treia studiere a dosarului de către același avocat.
Sau soluția perfectă apare după ce doi avocați inteligenți cooperează pentru a-și coordona viziunile diferite asupra dosarului. Ceea ce un avocat nu observă deoarece a obținut în trecut soluții bune pe o anumită strategie, este posibil să fie observat de celălalt avocat al clientului, care a abordat altă strategie pe cazuri similare.
b. Este important să observăm că înainte ca eu, avocatul, să fiu angajat de către client, câțiva polițiști și un procuror au construit în ani o hartă a Realității clientului meu, o opinie a lor despre cum s-au desfășurat lucrurile. Desigur, ei sunt axați mereu pe acuzare și filtrele lor elimină orice aspect care ar folosi în dovedirea nevinovăției. Sateliții lor rețin doar informații în acuzare și astfel se formează o hartă de multe ori eronată, cu traseee greșite care toate ar putea conduce la închisoare și confiscarea averii. Și e normal să fie așa, rolurile sociale sunt polarizate, fiecare cu… hărțile lui mentale (mind maps).
c. Eu, avocatul, cunosc de zeci de ani că procurorii și polițiștii șterg trasee, distorsionează drumuri și generalizează condițiile de trafic pentru a obține o hartă satisfăcătoare pentru ei, acuzatorii. De aceea nu le place când avocații folosesc stații prin care se informează reciproc despre soluții de achitare sau alte soluții favorabile inculpaților sau folosesc Waze-ul pentru a depista precoce încercările de a pune capcane, inventând shortcut-uri care conduc la soluții pe care procurorul nu și le imagina în etapele în care juca singur și poarta avocaților era… goală (faza numită în cod IN REM!). Nu putem blama procurorii și polițiștii, suntem fiecare formați să gândim în anumite moduri presetate.
Am colaborat cu avocați de top și am obținut uneori în duet soluții care poate nu s-ar fi născut în lipsa cooperării. De ce polițiștii și procurorii și specialiștii lor antifraudă sau IT lucrează în grup și noi, avocații, ne luptăm aproape mereu singuri cu o întreagă echipă? (Răspuns posibil: avocatul este polivalent.)
d. Totul depinde de cum setăm GPS-ul: Procurorii și polițiștii subordonați sunt setați exclusiv pe acuzare, iar avocații buni și foarte buni pe strategia opusă a apărării. Avocații geniali au setări atât pe acuzare, cât și pe apărare, reușind să anticipeze traseele procurorilor și conducând clientul spre cea mai favorabilă soluție.
e. Astfel, devine absolut obligatorie specializarea avocaților mai întâi pe acuzare, iar a procurorilor în primul rând pe apărare, pentru că altfel le devine aproape imposibil să analizeze din pozițiile perceptuale ale adversarului.
f. Un avocat de calibru înțelege soft-ul după care își construiesc hărțile (dosarele) procurorii și cunoaște modalitățile prin care poate arăta judecătorilor noi trasee, pe care procurorul neexperimentat nu le-a intuit, trasee care conduc spre cele mai favorabile soluții. Soluțiile perfecte pot fi uneori achitarea sau amânarea aplicării pedepsei sau, alteori, cea mai bună soluție, cea medaliată cu aur, poate consta într-o pedeapsă cu suspendarea executării pedepsei închisorii.
În concluzie, un avocat trebuie să cunoască perfect modul în care își construiesște procurorul dosarul (harta cu care speră să convingă judecătorii) pentru a putea să adauge noi trasee, mult mai favorabile, conducând (și convingând) judecătorul la o hartă care descrie mult mai corect teritoriul real parcurs. Adică o părticică din viața trăită de clientul său.
CITIȚI de același autor: Cele 7 greșeli fundamentale pe care vrei să le eviți (când ești chemat ca martor la Poliție sau Parchet) – Cum procedezi când ești chemat ca martor la Poliție/Parchet? Poți refuza să dai declarații, fără sancțiuni penale? | Valoarea probatorie a declarației martorului – cel mai inconsistent mijloc de probă (I) | Valoarea probatorie – distorsionarea mijloacelor de probă (II)
Partajează acest conținut:
