Jurisprudența ÎCCJ | Contestaţie în anulare. Cazul în care instanţa nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă

Noţiunea de „audiere”, în accepţiunea cazului de contestaţie în anulare prevăzut în art. 426 lit. h) C. proc. pen., se referă exclusiv la audierea inculpatului cu privire la situaţia de fapt reţinută în sarcina sa, prin intermediul declaraţiei putându-se constata existenţa sau inexistenţa unei infracţiuni, identifica persoana care a săvârşit-o ori stabili alte împrejurări care contribuie la aflarea adevărului. Acest caz de contestaţie în anulare nu priveşte omisiunea instanţei de apel de a-l întreba pe inculpat dacă este de acord să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, condiţie necesară pentru a se dispune amânarea aplicării pedepsei ori suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, întrucât acordul menţionat nu se circumscrie noţiunii de „audiere”, în sensul dispoziţiilor art. 107  C. proc. pen.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 60/A din 19 februarie 2021

Prin sentinţa penală nr. 11 din 4 iunie 2019, Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, cu privire la inculpatul A., a dispus următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. de sub acuza infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută în art. 273 alin. (1) C. pen.

Împotriva acestei sentinţe penale a formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie şi partea civilă B.

Prin decizia penală nr. 158/A din 22 iunie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, s-a dispus admiterea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie şi de partea civilă B. împotriva sentinţei penale nr. 11 din 4 iunie 2019 a Curţii de Apel Târgu Mureş, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

A desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată şi, rejudecând:

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută în art. 273 alin. (1) C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului ca pedeapsă complementară interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., respectiv de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, de la rămânerea definitivă a prezentei decizii şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Împotriva deciziei penale nr. 158/A din 22 iunie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, la 11.12.2020, a formulat prezenta contestaţie în anulare contestatorul A., prin apărător ales, invocând ca motiv de contestaţie în anulare cazul prevăzut în art. 426 lit. h)  C. proc. pen., considerând că judecata în apel a avut loc fără ca instanţa să fi procedat la audierea sa, deşi audierea era posibilă.

Prin încheierea din 5 februarie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând că sunt îndeplinite condiţiile expres prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu, pentru argumentele expuse în încheierea menţionată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis în principiu contestația formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 158/A din 22 iunie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală.

Analizând contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 158/A din 22 iunie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, prin prisma motivului invocat, respectiv prevederile art. 426 lit. h) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că este neîntemeiată pentru motivele ce se vor expune în continuare.

Înalta Curte constată că, în cauză, inculpatul a invocat cazul de contestaţie în anulare prevăzut de dispoziţiile art. 426 lit. h) C. proc. pen., şi anume, „instanţa de apel nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă”.

În esenţă, a invocat faptul că acest caz de contestaţie în anulare este incident, întrucât nici instanţa de fond, nici instanţa de apel nu a procedat la audierea sa cu referire expresă la împrejurarea dacă doreşte să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii.

Examinând cauza, prin prisma aspectelor invocate de către contestatorul inculpat A., Înalta Curte aminteşte că acest caz de contestaţie în anulare prevăzut de dispoziţiile art. 426 lit. h) C. proc. pen. are rolul de a garanta în mod efectiv respectarea prevederilor art. 420 alin. (4) C. proc. pen. referitoare la ascultarea inculpatului la judecata în apel şi, implicit, de a asigura respectarea dreptului la un proces echitabil prevăzut în art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Pentru a asigura dreptul inculpatului la apărare prin ascultarea sa cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, aşa cum este regula la judecata în primă instanţă, este prevăzută obligaţia instanţei de apel să îl asculte pe inculpat, când efectuarea procedeului audierii este posibilă. Judecarea apelului fără audierea inculpatului este legal posibilă atunci când acesta, fiind prezent, refuză să dea declaraţii în faţa instanţei de apel ori dacă, deşi legal citat, lipseşte în mod nejustificat de la judecarea cauzei în apel.

Acest caz de contestaţie în anulare intervine pentru sancţionarea neîndeplinirii de către instanţa de apel a acestei obligaţii, fiind un caz de error in procedendo, cu efecte negative asupra inculpatului, care ar putea fi condamnat definitiv într-o cauză penală fără ca instanţa de control judiciar să îi fi ascultat în mod nemijlocit apărările.

Aplicând aceste consideraţii de ordin teoretic cauzei de faţă, Înalta Curte apreciază că noţiunea de „audiere”, în accepţiunea art. 426 lit. h) C. proc. pen., vizează exclusiv audierea inculpatului cu privire la situaţia de fapt reţinută în sarcina sa, iar prin intermediul declaraţiei se poate constata existenţa sau inexistenţa unei infracţiuni, se poate identifica persoana care a săvârşit-o ori pot fi stabilite alte împrejurări care contribuie la aflarea adevărului.

Per a contrario, nu pot fi primite susţinerile inculpatului potrivit cărora este incident cazul de contestaţie în anulare prevăzut în art. 426 lit. h) C. proc. pen., întrucât nu a fost întrebat cu privire la acordul său de a presta o muncă în folosul comunităţii. Împrejurarea că inculpatul nu a fost întrebat expres de către instanţa de apel dacă este de acord să presteze o muncă în folosul comunităţii nu este de natură a încălca dreptul acestuia de a fi audiat; acordul de a presta o muncă în folosul comunităţii reprezintă doar o condiţie necesară pentru ca instanţa de judecată să poată dispune aplicarea amânarea pedepsei reglementată de art. 83 alin. (1) sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prevăzută de art. 91 alin. (1) C. pen. şi nu poate fi circumscris noţiunii de audiere, în sensul art. 107 C. proc. pen.

Pentru aceste motive, Înalta Curte a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 158/A din 22 iunie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală.