Tribunalul Bihor a decis sesizarea Curții Constituționale și a Înaltei Curți de Casație și Justiție într-un caz în care un inculpat este acuzat de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice. Instanța de contencios constituțional este chemată să se pronunțe asupra prevederilor Codului de Procedură Penală referitoare la incompatibilitatea organelor de cercetare penală care a fost martor într-o cauză. La rândul său, Curtea Supremă urmează să stabilească dacă organul de urmărire penală care a întocmit procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante poate efectua în continuare acte de urmărire, fiind ulterior audiat în calitate de martor în aceeaşi cauză.
Cele două sesizări au fost făcute în cazul unui șofer oprit de polițiștii rutieri, în dimineața 9 aprilie 2019, pe drumul comunal dintre Nojorid și Livada de Bihor. Testarea cu aparatul alcoolscop a evidențiat o alcoolemie de 0,68 la mie. Ulterior, când a fost dus la Serviciul de Medicină Legală Bihor, bărbatul a refuzat recoltarea probelor de sânge.
Șoferul a acuzat faptul că, în aceeași, zi cei doi polițiști rutieri care au constatat fapta ”se transformă, din punct de vedere procesual, în organe de cercetare penală, dispunând începerea urmăririi penale în cauză asupra faptelor pe care tot aceștia le-au constatat cu propriile simțuri”. În opinia inculpatului, în acest context este incidentă Decizia 302/2017 a Curții Constituționale, care reglementează un caz de nulitate absolută privitor la nerespectarea dispozițiilor legale în ceea ce privește competența funcțională, materială și după calitatea persoanei a organului de urmărire penală.
Potrivit judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bihor, Curtea Constituțională a fost sesizată cu o excepție de neconstituționalitate a dispoziţiilor art. 65 alin. (1) raportat la art. 64 alin. (1) lit. c) Cod de procedură penală. Acestea se referă la incompatibilitatea organului de cercetare penală care a fost expert sau martor în cauză.
Avocatul inculpatului a precizat că, până în prezent, Curtea Constituțională nu a mai fost sesizată cu o astfel de cauză în care să fi pronunțat o soluție de admitere, ”motiv pentru care arată că această sesizare are legătură cu obiectul prezentei cauze și este formulată de o persoană direct interesată”.
Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: ”Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 65 alin. (1) raportat la art. 64 alin. (1) lit. c) Cod de procedură penală şi art. 114 alin. (4) Cod de procedură penală, în sensul de a se stabili dacă organul de urmărire penală care a întocmit procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante poate efectua în continuare acte de urmărire, fiind ulterior audiat în calitate de martor în aceeaşi cauză; în caz negativ, care este sancţiunea procesuală aferentă, respectiv nulitatea absolută a actelor de urmărire penală efectuate, ca urmare a încălcării normelor de competenţă, în acord cu dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. b) C.p.p. şi Decizia C.C.R. nr. 302/2017 sau nulitatea relativă în baza dispoziţiilor art. 282 C.pr.penală, ca urmare a constatării unui caz de incompatibilitate având în vedere calitatea sa de martor la săvârşirea infracţiunii.”
Reprezentantul Ministerului Public a susținut că organul de cercetare penală poate deveni organ de urmărire penală, în mod succesiv. ”Arată că din moment ce dețin calități de poliție judiciară, nu există o dispoziție legală care să interzică acest lucru, calitatea de martor nu poate fi dobândită prin efectul legii, organul judiciar urmând să aprecieze asupra utilității și concludenței probei respective. (…) Nu există incompatibilitate pentru a putea fi audiat ulterior ca martor organul de cercetare penală”, se arată în actul de sesizare a ÎCCJ.
DOCUMENT – Încheierea Tribunalului Bihor de sesizare a Curții Constituționale și a Înaltei Curți de Casație și Justiție:
