O sesizare prealabilă care privește calea de atac la care pot fi supuse hotărârile date în primă instanță în perioada în care era în vigoare OUG 23/2020 (pentru modificarea și completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achiziiilor publice) a fost înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție. Documentul a fost formulat de Curtea de Apel București într-un dosar care are ca obiect principal executarea unui contract administrativ.
Conținutul sesizării prealabile formulate de Curtea de Apel București:
”Dispozițiile art. 27 C. proc. civ. se interpretează în sensul că hotărârile pronunțate în primă instanță în perioada în care era în vigoare O.U.G. nr. 23/ 2020, respectiv anterior publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594/ 07.07.2020 a Deciziei Curții Constituționale nr. 221/ 2020 (prin care s-a constatat neconstituționalitatea acestui act normativ), sunt supuse căii de atac a apelului, prevăzută de respectiva ordonanță, sau căii de atac a recursului, prevăzută de art. 55 alin. 3 din Legea nr. 101/ 2016, în forma anterioară modificării aduse prin O.U.G. nr. 23/ 2020, având în vedere că respectiva cale de atac se soluționează ulterior publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei de neconstituționalitate?”
Dispozițiile legale invocate:
Art. 27 Cod de procedură civilă: Legea aplicabilă hotărârilor – Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.
Art. 55 alin. 3 din Legea nr. 101/2016: Hotărârea pronunțată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (1) poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ și fiscal a curții de apel, care judecă în complet specializat în achiziții publice. Recursul este soluționat de urgență și cu precădere, într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței.
O.U.G. nr. 23/ 2020 – poate fi accesată aici.
Deciziei Curții Constituționale nr. 221/ 2020 – poate fi accesată aici.
Sesizarea prealabilă a fost formulată într-un proces început la Tribunalul București, în luna martie 2020. Reclamanta a solicitat ca pârâta să fie obligată la plata penalităților de întârziere în finalizarea lucrărilor de execuție aferente unei perioade de 184 de zile și daune interese reprezentate de contravaloarea garanției de bună execuție. Reclamanta a arătat că a încheiat contractul în condițiile legii 98/2016.
În privința competenței materiale și teritoriale, reclamanta a invocat prevederile art. 53 alin. 11 din Legea 101/2016, în redactarea de la data sesizării primei instanțe – 9 martie 2020: ”Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante.”
La scurt timp, pârâta a formulat o cerere reconvențională, prin care a solicitat rezilierea din culpa reclamantei sau, în subsidiar, din culpa ambelor părți, a contractului și obligarea reclamantei la plata unor penalități de întârziere, a profitului nerealizat și contravaloarea lucrărilor executate și nedecontate. Tribunalul a admis prima cererea principală, dar sentința a fost atacată de pârâtă cu recurs.
Intimata a depus întâmpinare prin care, inter alia, a invocat excepția inadmisibilității căii de atac a apelului. ”A arătat, în esență, că recursul este calea de atac care trebuia exercitată în cauză, având în vedere Decizia 40/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept”, se precizează în sesizarea prealabilă.
La rândul său, apelanta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea excepției inadmisibilității apelului, iar, în subsidiar, în măsura în care instanța aprecia că recursul este calea de atac ce trebuia exercitată în cauză, recalificarea căii de atac ca fiind recurs.
DOCUMENT – Textul complet al încheierii de sesizare prin mecanismul întrebării prealabile:
