Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a fost sesizată de Curtea de Apel Bacău pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile într-o problemă legată de folosirea de către un colaborator al anchetatorilor a unor dispozitive pentru înegistrări audio video. Astfel, instanța supremă trebuie să clarifice dacă procurorul este obligat să sesizeze judecătorul de drepturi şi libertăţi când apreciază că este necesar ca un colaborator să poată folosi dispozitive tehnice pentru a obţine fotografii sau înregistrări audio şi video, în condițiile în care există deja un mandat de supraveghere tehnică care are ca obiect supravegherea video, audio sau prin fotografiere.
Conținutul sesizării prealabile:
Dacă există deja un mandat de supraveghere tehnică care are ca obiect supravegherea video, audio sau prin fotografiere, procurorul este obligat să sesizeze judecătorul de drepturi şi libertăţi potrivit art. 148 alin. (10) Cod procedură penală raportat la art. 148 alin. (3) Cod procedură penală, atunci când apreciază că este necesar ca, colaboratorul să poată folosi dispozitive tehnice pentru a obţine fotografii sau înregistrări audio şi video.
Texte de lege invocate în sesizarea prealabilă:
– Art. 148 alin. (3) și (10) Cod procedură penală – Utilizarea investigatorilor sub acoperire sau cu identitate reală şi a colaboratorilor
(3) În cazul în care procurorul apreciază că este necesar ca investigatorul sub acoperire să poată folosi dispozitive tehnice pentru a obţine fotografii sau înregistrări audio şi video, sesizează judecătorul de drepturi şi libertăţi în vederea emiterii mandatului de supraveghere tehnică. Dispoziţiile art. 141 se aplică în mod corespunzător.
(10) În situaţii excepţionale, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (1), iar folosirea investigatorului sub acoperire nu este suficientă pentru obţinerea datelor sau informaţiilor ori nu este posibilă, procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală poate autoriza folosirea unui colaborator, căruia îi poate fi atribuită o altă identitate decât cea reală. Dispoziţiile alin. (2)-(3) şi (5)-(9) se aplică în mod corespunzător.
Sesizarea prealabilă a fost formulată în cazul unui inculpat acuzat de corupție, care a invocat nelegalitatea folosirii de către un colaborator al anchetatorilor a dispozitivelor tehnice, în lipsa sesizării judecătorului de drepturi și libertăți și a emiterii unui mandat.
Concret, inculpatul a fost anchetat în urma unui denunț formulat de mai multe persoane. În etapa in rem a urmăririi penale în cauză, judecătorul de drepturi și libertăți a autorizat, pentru 30 de zile, interceptarea comunicărilor de orice tip efectuate de pe telefoanele utilizate de cel devenit ulterior inculpat, alături de localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice a acestor posturi telefonice și supravegherea video, audio și prin fotografiere a suspectului și a încă unei persoane. Astfel, au fost emise două mandate de supraveghere.
După momentul emiterii acestor documente, procurorul DNA a dispus autorizarea folosirii în cauză a unuia dintre martorii denunțători, în calitate de colaborator cu identitate reală. Acesta a primit permisiunea de a folosi dispozitive audio/video în legătură cu cercetările efectuate în cauză, în limitele mandatului de supraveghere tehnică obținut. În plus, a fost autorizat să discute cu suspectul despre faptele denunțate.
Procurorul nu a sesizat judecătorul de drepturi și libertăți în vederea emiterii unui nou mandat de supraveghere tehnică în privința colaboratorului.
Exclusiv în baza autorizării dispuse de procuror, colaboratorul a realizat activități de înregistrare a discuțiilor purtate cu inculpatul, care au fost redate prin procesele-verbale existente la dosarul cauzei și care au fost invocate ulterior ca mijloace de probă în rechizitoriu în susținerea acuzațiilor.
Punctul de vedere al completului de judecători de cameră preliminară nu este unitar
Unul dintre membrii completului a considerat că emiterea de către judecdtorul de drepturi și libertăți a unui mandat de supraveghere tehnică, atât pe persoana supravegheată, cât și pe colaborator, chiar și în aceeași zi, dar anterior momentului autorizării de către procuror a folosirii colaboratorului (cu identitate reală sau fictivă), având ca obiect supravegherea video-audio și prin fotografiere, nu mai impune procurorului obligația de a sesiza, conform art. 148 alin. (3) și (10) din Codul de procedură penală, judecătorul de drepturi și libertăți în vederea emiterii mandatului de supraveghere tehnică, în cazul în care apreciază că este necesar ca un colaborator să poată folosi dispozitive tehnice pentru a obține fotografii sau înregistrări audio și video.
Se argumentează că emiterea mandatelor de supraveghere tehnică de către judecătorul de drepturi și libertăți cu respectarea dispoziliilor art. 139 -140 din Codul de procedură penală este suficientă pentru garantarea respectării art. 8 din CEDO. În plus, s-ar ajunge ca pentru aceleași activități de supraveghere audio-video și prin fotografiere să coexiste două mandate de supraveghere tehnică.
Cel de-al doilea membru al completului de judecători de cameră preliminară susține că este necesară respectarea cu strictețe a procedurii prevăzute de art. 148 alin. (3) și (10) din Codul de procedură penală, care este o procedură specială. Astfel, este obligatorie sesizarea de către procuror a judecătorului de drepturi și libertăți în vederea emiterii mandatului de supraveghere tehnică având ca obiect supravegherea video-audio și prin fotografiere de către colaboratorul autorizat care folosește dispozitive tehnice pentru a obține fotografii sau înregistrări audio și video.
”Aceasta reprezintă o garanție expresă a respectării condițiilor restrângerii exercițiului dreptului la respectarea vieții private și de familie prevăzute de lege și a dreptului la un proces echitabil, în sensul interpretării date și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a subliniat în repetate rânduri că este conștientă de dificultățile implicate de lupta împotriva infracțiunilor grave și de necesitatea ca autoritățile să recurgă uneori la metode de anchetă mai elaborate„, cum a statuat Curtea Constituțională în decizia nr. 50/2020.
În cazul în care s-ar aprecia că nu se mai impune sesizarea judecătorului de drepturi și libertăți pentru a emite mandatul de supraveghere tehnică potrivit art. 148 alin. (3) și (10) din Codul de procedură penală, s-ar ajunge la situația în care procurorul să eludeze, cu știință, aceste norme speciale, solicitând mai întâi emiterea mandatului de supraveghere tehnică pe subiectul ce urmează a fi
supravegheat, cât și pe persoana care va deveni colaborator, pentru ca ulterior obtinerii acestor mandate să emită ordonanța de autorizare a folosirii colaboratorului, care va fi autorizat să poarte și dispozitive de înregistrate audio-video.
DOCUMENT – Textul complet al încheierii de sesizare prin mecanismul întrebării prealabile:
Partajează acest conținut:
