material realizat de Andreea Dobrițan, psiholog și realizator ”PSIHOPODCAST”
În dragoste și în război orice este permis. Avem și dragoste, și război, dar astăzi vom vorbi doar despre dragoste. Dacă prezintă interes, într-un articol următor vom analiza și efectele incertitudinii asupra psihicului uman.
Netflix face furori cu noul său documentar ”Escrocul de pe Tinder (The Tinder Swindler)” și tot globul vorbește despre cetățeanul israelian care și-a schimbat identitatea, spunând o poveste bine pusă la punct, cu multă emoție, astfel păcălind o mulțime de femei. Ce a făcut de fapt? A abordat diverse femei pe Tinder, cărora le-a spus cât este de bogat, apoi cât de mult s-a îndrăgostit de ele, începând să plănuiască un viitor împreună. După o lună, le trimitea poze cu el și ”asociatul” lui bătuți și cerea bani pe motiv că trebuie să fugă de mafia diamantelor. Așa, Shimon (escrocul de pe Tinder) reușește să colecteze dar și să cheltuie 😊 aproximativ 10 milioane de euro.
De ce vă povestesc astăzi despre acest personaj? Și ce legătură are cu psihologia? Dar cu prințul pe cal alb?
Ei… pe lângă faptul că tehnicile folosite de Shimon implică o mulțime de psihologie, vreau să vă vorbesc despre cum, în viața de zi cu zi ajungem să ne auto-păcălim în privința oamenilor cu care interacționăm și, mai mult, în privința unor posibili parteneri de viață.
Cine este prințul pe cal alb? Dar prințesa cu care a trăit fericit până la adânci bătrâneți?
Atât prințul, cât și prințesa sunt imaginile ideale ale unor parteneri ideali care ne sunt prezentate încă din copilărie prin intermediul poveștilor. Peste acestea se suprapun învățăturile din străbuni cu privire la oficializarea cuplului, aducerea urmașilor, o viață lungă și fericită împreună. Toate aceste idei și multe altele care, probabil, vă vin acum în minte fac parte din moștenirea de generații care ne este bine înrădăcinată în psihic. Eu obișnuiesc să o compar cu un ghiozdan în care părinții, bunicii, familia și alte persoane semnificative ne pun câte ceva pentru a avea ”arme” de acțiune în diverse situații.
Conform acestor idei de bază, pe măsură ce creștem și interacționăm și noi cu mediul, începem să ne conturăm niște așteptări destul de puternice. Spre exemplu: ”Bărbatul care vrea o relație cu mine TREBUIE să mă sune des, să fie curios despre ceea ce sunt eu ca persoană sau să îmi spună «te iubesc» zilnic” ori ”Femeia care vrea o relație cu mine TREBUIE să îmi ofere timp să ies cu băieții, să nu fie insistentă, dar să se intereseze de mine și să arate foarte bine”.
Și ce e atât de rău să avem așteptări? – o să mă întrebați….
Poate că așteptările nu sunt atât de rele atât timp cât sunt ancorate în realitate și sunt dispuse să se modifice permanent în funcție de realitatea imediată. Problema apare când aceste așteptări sunt rigide și își face loc, în plus, mecanismul proiecției.
De fapt, atunci când suntem în perioada de îndrăgostire, datorită modificărilor hormonale și ”fluturașilor din stomac”, tindem să vedem realitatea distorsionat, să extragem din mediu doar informațiile care ne sunt pe plac, se potrivesc cu dorințele noastre și proiectăm în partenerul nostru așteptările noastre. Astfel, îl vedem iubitul ideal sau o vedem iubita perfectă care, chiar dacă are niște aspecte ce în mod normal nu îmi plăceau, acum mi se par chiar drăguțe și perfect explicabile.
Proiecția face ca individul să-și transpună în cealaltă persoană sentimentele, intențiile, părerile, convins fiind de existența lor în partener. În perioada de îndrăgostire acest fenomen este multiplicat de faptul că ne concentrăm extraordinar de mult atenția spre persoana iubită și, cu cât încercăm să fim mai imparțiali, cu atât mai mult ni se pare că avem partenerul perfect. Doar că această perioadă este una în care purtăm niște ”ochelari roz” prin care ne evaluăm relația și iubitul/iubita, fiind un moment potrivit pentru a fi mințiți de celalalt sau chiar de noi înșine. Vestea bună este că odată ce trece această perioadă de îndrăgostire și renunțăm la ochelarii roz, începem să vedem mai realist situația.
Însă, de multe ori ni se întâmplă să ne tratăm întreaga viață și toate relațiile de orice fel prin prisma proiecției. Probabil și vouă vi se întâmplă deseori ”să știți voi ce intenții a avut de fapt celălalt” sau să aveți așteptări pe care să nu le spuneți ca mai apoi să fiți supărat pentru că celălalt nu s-a comportat ca atare și nu le-a satisfăcut.
Ce e de făcut pentru a ne ușura existența și a ne proteja de escrocii de pe Tinder?
1. Să ne amintim că imaginea pe care o vedem online, de cele mai multe ori NU are legătură cu realitatea, ea prezentând doar ceea ce vrea individul să arate, iar noi percepând doar ceea ce vrem prin filtrele noastre. De fapt… așa se întâmplă și în viața reală… 😊
2. Să ne cunoaștem așteptările pe care le avem, să ni le asumăm și să încercăm să le adaptăm realității zilnice. Dacă nu suntem de acord cu realitatea pentru că este contrară așteptărilor noastre, putem să încercăm să o acceptăm ca există. E mai ușor decât să luptăm cu morile de vânt. A accepta NU înseamnă a fi de acord.
3. Să avem răbdare și să nu luăm decizii importante atunci când emoțiile și sentimentele sunt la intensități extrem de ridicate. Să ne bucurăm de cele pozitive și să le analizăm pe cele negative până când se mai reduc în intensitate. După câteva zile putem să luăm și acea decizie importantă!
4. În cazul în care au trecut ”prea mulți” ani fără a avea o relație, NU dispera! Întoarce-ți privirea spre tine, începe să te dezvolți personal, acceptă-te și iubește-te pe tine însuți, iar partenerul potrivit pentru tine va apărea de îndată!
Pastila de psiho poate fi urmărită, în format video, și pe YouTube, pe contul psihologului Andreea Dobrițan
CITIȚI din aceeași categorie #PastiladePsiho – Frica e rușinoasă sau e sănătoasă? O imagine a anxietății | Atașamentul și cele cinci limbaje ale iubirii | Tantrumul copiilor și cum îl gestionăm | Astăzi sunt depresiv… sau nu? (VIDEO) | Emoțiile. Schimbarea începe cu mine! | Unde mama/tata lovește, acolo crește?
Partajează acest conținut:
