Curtea Constituțională a României (CCR) a dat publicității, vineri, o decizie (nr. 432 din 17 iunie 2021) prin care a admis o excepție de neconstituționalitate referitoare la unele dispoziții din Legea 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Este vizat art.8 alin.(5) tezele a doua și a treia din lege, respectiv prezumarea absolută a impreviziunii în ipoteza în care debitorul a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, dar este în continuare executat silit pentru datoria inițială și pentru accesoriile acesteia, neacoperite prin executarea silită a imobilului ipotecat. Tot vineri, CCR a publicat o altă decizie (nr. 431 din 17 iunie 2021) prin care a respins excepția de neconstituționalitate care viza alte articole din Legea 77/2016, dar și la Legea 52/2020 în ansamblul său.
Art.8 alin.(5) tezele a doua și a treia din Legea nr.77/2016 arată că ”se consideră că există impreviziune în cazul în care debitorul, care formulează notificare de dare în plată, a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, dar este în continuare executat silit, prin poprire sau alte forme de executare silită, pentru datoria inițială și pentru accesoriile acesteia, neacoperite prin executarea silită a imobilului ipotecat. Dispozițiile art. 4 alin. (1^3) se aplică în mod corespunzător.”
În argumentarea soluției de admitere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.8 alin.(5) tezele a doua și a treia din Legea nr.77/2016, cu modificările și completările aduse prin Legea nr.52/2020, CCR a reținut că prezumarea absolută a impreviziunii în ipoteza în care debitorul a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, dar este în continuare executat silit pentru datoria inițială și pentru accesoriile acesteia, neacoperite prin executarea silită a imobilului ipotecat, conservă elementele de neconstituționalitate reținute în Decizia nr.731/2019. În aceste condiții, Curtea a constatat că art.8 alin.(5) tezele a doua și a treia din Legea nr.77/2016 nu respectă deciziile anterioare ale Curții Constituționale (Decizia nr.623/2016 și Decizia nr.731/2019), astfel că încalcă art.147 alin.(4) din Constituție. Totodată, s-a reținut și încălcarea art.1 alin.(5) și art.44 din Constituție, prin raportare la cele stabilite în Decizia nr.731/2019.
Extrase din decizia motivată de admitere a excepției de neconstituționalitate:
– Excepția referitoare la art.8 alin.(5) tezele a doua și a treia din Legea nr.77/2016 a fost ridicată de Credit Plus (Gulf) Ltd., Dubai, Emiratele Arabe Unite, într-un dosar al Judecătoriei Craiova – Secția civilă.
– Curtea observă că art.8 teza a doua din Legea nr.77/2016 cuprinde un element de procedură și unul de drept substanțial. Cel de procedură privește faptul că debitorul care apelează la procedura reglementată de art.8 alin.(5) din Legea nr.77/2016 nu o poate face direct, ci prin depunerea unei notificări conform art.5 alin.(1). Această reglementare procedurală reprezintă o transpunere în plan normativ a paragrafului 44 din Decizia nr.95 din 28 februarie 2017. În schimb, reglementarea de drept substanțial, și anume prezumarea absolută a impreviziunii în ipoteza în care debitorul a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, dar este în continuare executat silit pentru datoria inițială și pentru accesoriile acesteia, neacoperite prin executarea silită a imobilului ipotecat, conservă elementele de neconstituționalitate reținute în Decizia nr.731 din 6 noiembrie 2019, afectând art.8 teza a doua din Legea nr.77/2016 în ansamblul său.
– În concepția Deciziei nr.731 din 6 noiembrie 2019, reținerea impreviziunii pentru un creditor aflat în situația descrisă parcurge etapa notificării, a contestației la notificare, a încheierii actului de dare în plată și, în caz de neconformare a creditorului, etapa de stingere a datoriei izvorâte din contractul de credit. Prin urmare, pentru etapa notificării ipotezele de impreviziune sunt reglementate de art.4 alin.(11)-(13) din lege, acestora neputându-le fi alăturată o nouă ipoteză care vizează o eventuală consecință a impreviziunii (faptul că bunul imobil ipotecat a fost executat și că executarea continuă pentru că datoria inițială/ accesoriile acesteia nu au fost acoperite). Așadar, chiar dacă bunul imobil ipotecat a fost vândut la licitație publică, iar executarea silită continuă, debitorul trebuie să se încadreze în ipotezele de impreviziune prevăzute de art.4 alin.(11)-(13) din lege pentru a putea solicita stingerea datoriei. În condițiile constatării neconstituționalității tezei a doua, se va constata și neconstituționalitatea tezei a treia pentru că aceasta devine restrictivă și poate relativiza întreaga procedură prin introducerea unui dubiu, respectiv că numai art.4 alin.(13) se aplică în mod corespunzător, nu și celelalte dispoziții cuprinse în art.4. Rezultă că, în ipoteza art.8 alin.(5) din Legea nr.77/2016, pentru a se reține incidența impreviziunii, devin incidente art.4 alin.(1) lit.e) și (11)-(13) din aceeași lege.
– În aceste condiții, Curtea constată că art.8 alin.(5) tezele a doua și a treia din Legea nr.77/2016 nu respectă deciziile anterioare ale Curții Constituționale (Decizia nr.623 din 25 octombrie 2016 și Decizia nr.731 din 6 noiembrie 2019). Prin urmare, art.8 alin.(5) tezele a doua și a treia din Legea nr.77/2016 încalcă art.147 alin.(4) din Constituție prin raportare la art.1 alin.(5) și art.44 din Constituție.
Prin aceeași decizie, CCR a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Banca Transilvania S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr.6175/311/2020 al Judecătoriei Slatina – Secția civilă și de Credit Plus (Gulf) Ltd., Dubai, Emiratele Arabe Unite, în Dosarul nr.12420/215/2020 al Judecătoriei Craiova – Secția civilă și a constatat că dispozițiile art.4 alin.(11)-(13), (3) și (4), ale art.5 alin.(3) și (31) și ale art.7 alin.(4) și (51) din Legea nr.77/2016, precum și Legea nr.52/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, în ansamblul său, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
DOCUMENT – Decizia nr. 432/17 iunie 2021 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.4 alin.(11)-(13), (3) și (4), ale art.5 alin.(3) și (31), ale art.7 alin.(4) și (51) și ale art.8 alin.(5) tezele a doua și a treia din Legea nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, precum și a Legii nr.52/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, în ansamblul său:
DOCUMENT – Decizia nr. 431/17 iunie 2021 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.1 alin.(1), ale art.4 alin.(11)-(13), (3) și (4), ale art.8 alin.(5), ale art.10 alin.(1) și ale art.11 teza întâi din Legea nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, precum și a Legii nr.52/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr.77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, în ansamblul său:
CITIȚI și CCR a stabilit că unele dispoziții referitoare la executarea silită din Legea privind darea în plată sunt NECONSTITUȚIONALE | Sesizare HP referitoare la prevederi ale legii privind darea în plată, în cazul unui credit în franci elvețieni | Calea de atac incidentă în litigiile intentate în baza art. 7 din Legea 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile
