Jurisprudența ÎCCJ | Conflict de competenţă. Plângere împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată

În situaţia în care ordonanţa procurorului cuprinde mai multe soluţii de clasare ce privesc mai multe persoane, competenţa de soluţionare a plângerii formulate în temeiul art. 340 alin. (1) din C. proc. pen. se determină numai prin raportare la soluţia atacată cu plângere, fără ca celelalte soluţii de netrimitere în judecată, în măsura în care privesc fapte sau persoane care ar atrage competenţa unei alte instanţe, să influenţeze şi competenţa de soluţionare a plângerii.

În temeiul art. 50 raportat la art. 340 alin. (1) din C. proc. pen. s-a dispus declinarea competenței de soluţionare a plângerii formulate de petentele A. şi B. împotriva ordonanţei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov nr. X/P/2014 din 23.11.2020, în favoarea Judecătoriei Braşov.

În motivarea soluției pronunțate judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Braşov a reținut, în esență, că plângerea formulată vizează soluţia de clasare dispusă faţă de numitul C. pentru comiterea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută în art. 322 alin. (1) din C. pen., uz de fals, prevăzută în art. 323 din C. pen., înşelăciune, prevăzută în art. 244 alin. (1) din C. pen. şi tentativă la înşelăciune, prevăzută în art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., infracţiuni pentru care competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă revine judecătoriei. De asemenea, s-a reţinut că persoana vizată de plângerea penală formulată nu are vreuna dintre calităţile speciale prevăzute de lege care să atragă competenţa unei alte instanţe şi nu a judecătoriei.

Prin încheierea din 11 iunie 2021, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Braşov a admis excepția necompetenței materiale invocate din oficiu.

În baza art. 50 alin. (1) din C. proc. pen., raportat la art. 340 alin. (1) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect plângerea împotriva Ordonanţei de clasare din 23.11.2020, emisă în dosarul de urmărire penală nr. X/P/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, menținută prin Ordonanța nr. XX/2021 din 20.01.2021 emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, în favoarea Curții de Apel Brașov.

În baza art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, în vederea soluționării acestuia. 

Pentru a dispune această soluție, judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Braşov a reținut că dispozițiile art. 340 alin. (1) din C. proc. pen. stabilesc competența în favoarea judecătorului de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă, iar nu de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece infracţiunea în primă instanţă. Pe cale de consecință, în lipsa unei dispoziții exprese, în ipoteza în care o cauză vizează mai multe infracţiuni şi a fost soluţionată printr-o singură ordonanţă cu soluţii de clasare pentru toate infracțiunile, competența vizată de art. 340 alin. (1) din C. proc. pen. se stabilește conform art. 44 alin. (1) din C. proc. pen., prin raportare la cauză privită ca un tot unitar și nu în raport de fiecare infracţiune pentru care s-a dispus o soluţie de clasare.  

S-a mai arătat că, prin Ordonanța din 23.11.2020 emisă în dosarul de urmărire penală nr. X/P/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, s-a dispus inclusiv o soluție de clasare cu privire la numitul D., sub aspectul comiterii infracţiunilor de favorizarea făptuitorului, prevăzută în art. 269 din C. pen. şi obstrucţionarea justiţiei, prevăzută în art. 271 din C. pen. Pentru a dispune în acest sens, procurorul a reținut, în esență, că asistenţa juridică acordată persoanei vătămate A. în cursul urmăririi penale s-a circumscris unei activități profesionale tipice realizate de un avocat, activităţii profesionale. Judecătorul de cameră preliminară a reținut că numitul D. avea la data sesizării calitatea de avocat, calitate pe care o deține și în prezent.

În acest context, astfel cum rezultă din coroborarea dispozițiilor art. 340 alin. (1), art. 38 alin. (1) lit. d) și art. 44 alin. (1) din C. proc. pen., competența de a judeca plângerea formulată de petentele A. şi B. aparține judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Brașov, întrucât dosarul de urmărire penală nr. X/P/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov vizează inclusiv o infracțiune presupus comisă de un avocat. Împrejurarea că în cauză nu s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale nu este de natură a înlătura competenţa după calitatea persoanei a Curții de Apel Brașov, atât timp cât conform actelor de cercetare efectuate în cauză este cunoscută identitatea şi calitatea specială a persoanei vizate prin plângerea penală formulată, respectiv cea de avocat.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Oradea şi Curtea de Apel Oradea, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanţa competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Braşov, pentru următoarele considerente:

Prealabil, Înalta Curte notează că obiectul asupra căruia poartă conflictul negativ de competenţă este plângerea formulată de petentele A. şi B. împotriva soluţiei de clasare dispusă prin ordonanţa nr. X/P/2014 din 23.11.2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov faţă de numitul C., sub aspectul comiterii infracțiunilor de înşelăciune, prevăzute în art. 244 alin. (1) din C. pen. şi tentativă la înşelăciune, prevăzută în art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplicarea art. 5, întrucât s-a apreciat că faptele nu sunt prevăzute de legea penală, respectiv sub aspectul comiterii infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută în art. 322 alin. (1) din C. pen. şi uz de fals, prevăzută în art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., întrucât faptele nu există.

Potrivit dispozițiilor art. 340 alin. (1) din C. proc. pen. „persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.”

Obiectul plângerii formulate în temeiul art. 340 din C. proc. pen., constituindu-l soluția de neurmărire sau netrimitere în judecată, competenţa de soluţionare a acesteia se stabilește prin raportare la infracţiunea/infracţiunile şi persoana/persoanele în raport de care s-a dispus soluţia contestată.

Totodată, când actul procurorului cuprinde mai multe soluţii (de exemplu, se dispun mai multe soluţii de clasare, iar soluţiile privesc mai multe persoane), competenţa se determinţă numai prin raportare la soluţia atacată cu plângere, celelalte soluţii de netrimitere în judecată, în măsura în care priveşte fapte sau persoane care ar atrage competenţa altei instanţe, nu vor influenţa şi competenţa de soluţionare a plângerii.

Din punct de vedere al competenţei după calitatea persoanei, în acord cu concluziile Curţii de Apel Braşov, Înalta Curte reţine că intimatul C., nu deţine niciuna din calităţile prevăzute în art.38 din C. proc. pen. pentru a atrage competenţa curţii de apel.

Totodată, faţă de numitul C. a fost dată o soluţie de clasare prin ordonanța din 23.11.2020 emisă în dosarul de urmărire penală nr. X/P/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, însă cauza de faţă nu îl priveşte. 

Din punct de vedere al competenţei materiale, se constată că infracţiunile pentru care s-a dispus clasarea nu se regăsesc în alin. (1) al art. 38 din C. proc. pen., pentru a atrage competența în primă instanţă a curţii de apel.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (1) din C. proc. pen. judecătoria judecă în primă instanță toate infracțiunile, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe, iar infracțiunile cu privire la care s-a dispus soluţia de clasare, sunt date de lege în competenţa materială a judecătoriei în condiţiile acestor dispoziţii legale.

Prin urmare, având în vedere că acuzațiile petentelor formulate în plângerea penală adresată procurorului nu au vizat persoane a căror calitate să atragă competența curţii de apel, în conformitate cu prevederile art. 38 din C. proc. pen., competența pentru soluționarea plângerii petentelor revine judecătoriei, în raport cu competenţa după materie, prevăzută de art. 36 alin. (1) lit.a) din C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei ce are ca obiect plângerea formulată de petentele A. şi B. împotriva ordonanţei de clasare nr. X/P/2014 din 23.11.2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, în favoarea Judecătoriei Braşov, instanţă căreia i s-a trimis dosarul.