Jurisprudența ÎCCJ | Deducerea perioadei executate într-un stat străin după recunoaşterea hotărârii instanţei străine de către autorităţile din România

Prin sentința penală nr. 1573 din 14.07.2021 pronunțată de Judecătoria Medgidia, în temeiul art. 50 C. proc. pen., a fost admisă excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei, având a obiect contestaţia la executare, formulată de condamnatul A., deţinut în Penitenciarul Constanţa-Poarta Albă, în favoarea Curţii de Apel Constanţa.

S-a reţinut că, potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen., în cazurile prevăzute în alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Având în vedere Decizia nr. 15/2018 a I.C.C.J., pronunţată de completul ce judecă recursuri în interesul legii, conform căreia instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deținere este reprezentat de penitenciarul stabilit inițial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate, Judecătoria Medgidia și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Constanţa.

Pentru a se pronunţa astfel, s-a reținut că, potrivit evidenţelor referitoare la mutările condamnatului, la 11.06.2021, acesta se afla încarcerat la Penitenciarul Constanţa-Poarta Albă. Mai mult, mandatul pe care îl execută condamnatul a fost emis de către Curtea de Apel Suceava (mandat nr. X/2021 din 8.03.2021).

Având în vedere că petentul-condamnat execută un mandat emis de Curtea de Apel Suceava, ţinând cont de fapta comisă, respectiv Legea nr. 140/2000, s-a apreciat că Judecătoria Medgidia nu este competentă material.

Prin sentinţa penală nr. 86/P din 24 august 2021, Curtea de Apel Constanţa – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 47 C. proc. pen., a admis excepția lipsei de competență materială a Curții de Apel Constanța,  în baza art. 50 C. proc. pen. şi-a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Medgidia, în baza art. 51 alin. (1) C. proc. pen., a constatat conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Medgidia și Curtea de Apel Constanța şi, în baza art. 51 alin. (2) C. proc. pen., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.   

Curtea de Apel Constanţa a reţinut că, deși în cuprinsul cererii formulate condamnatul A. nu și-a indicat temeiul juridic al contestației la executare, acesta nu poate fi decât cel prevăzut de dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., petentul solicitând a-i fi dedusă perioada executată în Danemarca până la predarea efectivă către autoritățile judiciare din România, ca urmare a recunoașterii sentinței penale nr. 9-1949/2020 din 5.05.2020, pronunțată de către Tribunalul din Roskilde și executării în România a unei pedepse de 639 zile închisoare. În acest sens, petentul solicită a-i fi dedusă perioada executată prin arest preventiv între 15.02.2020 – 2.06.2020, dar și perioada petrecută în executarea pedepsei ulterior rămânerii definitive a sentinței penale de recunoaștere a instanței române, începând cu 8.03.2021 până la 21.04.2021, când a avut loc predarea sa în România. 

S-a arătat că, în acest caz, competența de soluționare a contestației la executare aparține instanței de executare sau instanței corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de deținere al persoanei condamnate, conform art. 598 alin. (2) raportat la art. 597 alin. (1) şi (6) C. proc. pen.

S-a menţionat că, deși mandatul de executare a pedepsei închisorii emis față de condamnatul A. privește o pedeapsă aplicată de o instanță de judecată străină și recunoscută de Curtea de Apel Suceava prin sentința penală nr. 14/17.02.2021, în temeiul art. 166 alin. (4) și alin. (6) lit. a) raportat la art. 167 din Legea nr. 302/2004, această unică împrejurare nu transformă instanța română de recunoaștere în instanță de executare, în înțelesul art. 553 C. proc. pen.

Competența stabilită în favoarea curții de apel, potrivit art. 154 din Legea nr. 302/2004, este limitată și se circumscrie recunoașterii hotărârii judecătorești străine, atunci când România este stat de executare, iar persoana condamnată este deținută într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau se află pe teritoriul României, neputând fi extinsă asupra altui tip de cereri, cum sunt și contestațiile la executare formulate după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de recunoaștere. Practica judiciară a decis că, în cazul în care curtea de apel a dispus recunoașterea unor hotărâri penale străine, transferarea condamnatului în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din România, precum și conversiunea condamnării și a emis mandatul de executare a pedepsei, curtea de apel nu constituie instanță de executare, în sensul art. 418 și art. 461 alin. (2) din C. proc. pen. anterior, ci o instanță specială care este desemnată ca autoritate judiciară competentă în unele dintre procedurile reglementate prin legea privind cooperarea judiciară internațională în materie penală. Într-un atare caz, instanța competentă material potrivit legii române să judece în primă instanță infracțiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate, în a cărei circumscripție se află locul de deținere a condamnatului (I.C.C.J, secția penală, încheierea nr. 2912 din 8.05.2006, www.scj.ro). Tot astfel, sub imperiul C. proc. pen. anterior, s-a decis că în cazul în care, după transferarea persoanei condamnate în vederea executării pedepsei închisorii în România, aceasta invocă, pe calea contestației la executare, o cauză de micșorare a pedepsei, în temeiul art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. anterior, instanța competentă se stabilește potrivit art. 460 din același cod (I.C.C.J, secția penală, încheierea nr.728 din 13.05.2011, www.scj.ro).

Competența de judecare în primă instanță a infracțiunilor care au generat condamnarea petentului de către instanța de judecată daneză și incriminate prin legea penală română la art. 228, art. 229 și art. 288 C. pen., revine judecătoriei, potrivit art. 35 C. proc. pen. și, întrucât la data formulării contestației la executare condamnatul se afla încarcerat în Penitenciarul Poarta Albă, competența de soluționare a cererii revine Judecătoriei Medgidia, potrivit art. 598 alin. (2) raportat la art. 597 alin. (6) C. proc. pen.

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Medgidia pentru următoarele considerente:

Prin cererea formulată la 11.06.2021, petentul A. a solicitat deducerea perioada executată în Danemarca până la predarea efectivă către autoritățile judiciare din România, ca urmare a recunoașterii sentinței penale nr. 9-1949/2020 din 5.05.2020 pronunțată de către Tribunalul din Roskilde și executării în România a unei pedepse de 639 zile închisoare. În acest sens, petentul a solicitat a-i fi dedusă perioada executată prin arest preventiv între 15.02.2020-02.06.2020, dar și perioada petrecută în executarea pedepsei ulterior rămânerii definitive a sentinței penale de recunoaștere a instanței române, începând cu 8.03.2021 până la 21.04.2021, când a avut loc predarea sa în România.   

Potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen.: În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa de executare a ultimei hotărâri, sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.

De asemenea, prin Decizia nr. 15/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, s-a stabilit că instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deținere este reprezentat de penitenciarul stabilit inițial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.

În cauză, la data formulării cererii, respectiv 11.06.2021, petentul se afla încarcerat la Penitenciarul Constanţa – Poarta Albă.

Înalta Curte constată că, în cazul în care, în temeiul prevederilor Legii nr. 302/2004, curtea de apel a dispus recunoaşterea unor hotărâri penale străine, transferarea condamnatului pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România şi a emis mandatul de executare, curtea nu este instanţă de executare în sensul dispoziţiilor art. 553 şi art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. Legea instituie o competenţă specială în cazuri determinate ce nu se prorogă asupra unor proceduri subsecvente cum sunt cele ivite în timpul executării.

Astfel, deşi petentul a făcut obiectul unei proceduri de recunoaştere a hotărârii penale străine de condamnare pronunţate împotriva sa de către autorităţile judiciare din Danemarca, Curtea de Apel Suceava nu este instanță de executare, în sensul art. 553 şi art. 598 alin. (2) C. proc. pen., deoarece aceasta nu a judecat fondul cauzei, ci a procedat, în baza unei competențe speciale, stabilite prin Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, la recunoașterea hotărârii pronunțate în străinătate.

Potrivit dispozițiilor art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, executarea unei pedepse aplicate printr-o hotărâre penală străină recunoscută de instanța română este guvernată de legea română.

Prin urmare, în cazul contestației la executare privind o astfel de hotărâre sunt aplicabile dispozițiile art. 598 – 599 din C. proc. pen.

În acest sens este şi practica instanţei supreme care a stabilit că, odată recunoscută sentinţa penală de condamnare de către autorităţile judiciare din România, instanţa competentă să judece contestaţia la executare este instanţa competentă material potrivit legii române să judece în primă instanţă infracţiunile pentru care acesta a fost condamnat în străinătate (I.C.C.J., Secţia penală, încheierea nr. 255 din 3 iulie 2020, I.C.C.J., Secţia penală, sentinţa nr. 477 din 11  decembrie 2019).

Astfel, văzând şi dispoziţiile art. 35 alin. (1) C. proc. pen. conform cărora competența de judecare în primă instanță a infracțiunilor incriminate prin legea penală română la art. 228, art. 229 și art. 288 C. pen. revine judecătoriei, infracţiuni pentru care Curtea de Apel Suceava a dispus recunoaşterea şi transferarea condamnatului în vederea executării pedepsei de 639 zile închisoare într-un penitenciar din România, Înalta Curte a constatat că instanţa competentă este instanţa competentă material să judece infracţiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere al condamnatului la momentul formulării cererii, respectiv Judecătoria Medgidia.