Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Camera preliminară
Index alfabetic: Drept procesual penal, cameră preliminară, reunirea cauzelor
Articole de lege incidente: C. proc. pen., art. 45, art. 54, art. 346
În raport cu dispoziţiile art. 45 alin. (2) C. proc. pen. – în baza cărora cauzele pot fi reunite dacă se află în faţa primei instanţe sau în faţa instanţei de apel -, cu dispoziţiile art. 54 din acelaşi cod referitoare la competenţa judecătorului de cameră preliminară şi cu dispoziţiile art. 346 C. proc pen. care reglementează soluţiile în procedura camerei preliminare, reunirea cauzelor nu poate fi dispusă de către judecătorul de cameră preliminară în faza procesuală a camerei preliminare, ci numai de către instanţa de judecată, după parcurgerea procedurii de cameră preliminară. În consecinţă, în faza procesuală a camerei preliminare, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa sesizată prin rechizitoriu respinge, ca inadmisibilă, cererea de reunire a cauzelor, formulată de judecătorul de cameră preliminară de la instanţa sesizată printr-un rechizitoriu distinct.
I.C.C.J., Secţia penală, judecător de cameră preliminară, încheierea nr. 205 din 14 aprilie 2021
Prin încheierea din data de 23 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I penală în dosarul nr. X., s-a dispus trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, în vederea discutării reunirii cu dosarul nr. Y., aflat în procedură de cameră preliminară.
În esenţă, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti a reţinut că între presupusa activitate infracţională a inculpatului A. trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la luare de mită, prevăzută în art. 48 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 şi art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen. – cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti – şi presupusa activitate infracţională reţinută în sarcina inculpatului B. – cauza formând obiectul dosarului nr. Y., aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, în procedura de cameră preliminară – există interdependenţă, fiind incidente dispoziţiile art. 44 alin. (1) C. proc. pen.
Analizând cererea de reunire, formulată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I penală, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală constată că este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, în procedura de cameră preliminară, se află judecarea dosarului penal nr. X. privind pe inculpatul A., trimis în judecată prin rechizitoriul din data de 12 decembrie 2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la luare de mită, prevăzută în art. 48 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 6 şi art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie din data de 1 martie 2021, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B., pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, prevăzută în art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., cauza formând obiectul dosarului penal nr. Y. al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, aflat în procedură de cameră preliminară.
Judecătorul de cameră preliminară reţine că dispoziţiile art. 43 – Secţiunea a 3-a – Dispoziții speciale privind competența instanțelor judecătorești – grupează sub denumirea de „reunirea cauzelor” ipotezele de conexitate şi indivizibilitate.
Reunirea cauzelor poate conduce la o prorogare de competenţă în situaţia existenţei unei legături între două sau mai multe infracţiuni care impun reunirea în cadrul aceluiaşi proces penal.
Potrivit dispoziţiilor art. 43 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., instanţa poate dispune reunirea cauzelor când la săvârşirea unei infracţiuni au participat două sau mai multe persoane.
Procedura de reunire a cauzelor este reglementată în dispoziţiile art. 45 C. proc. pen.
Potrivit alin. (2), cauzele se pot reuni dacă ele se află în fața primei instanțe, chiar după desființarea sau casarea hotărârii, sau în fața instanței de apel.
Din analiza textului rezultă că reunirea cauzelor se poate face dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) toate cauzele se află în faza de judecată, în etapa procesuală a judecăţii în primă instanţă, chiar după desfiinţarea cu trimitere spre rejudecare; b) toate cauzele se află în apel, dacă instanţele de apel sunt egale în grad.
Joncţiunea procesuală a două sau mai multe cauze penale se dispune, din oficiu sau la cererea părţilor, a persoanei vătămate sau a procurorului.
Atât reunirea cauzelor, cât şi disjungerea se dispun prin încheiere definitivă – aceasta putând fi atacată numai odată cu fondul, conform art. 45 alin. (3) C. proc. pen. – exclusiv de către instanţa de judecată şi nu de judecătorul de cameră preliminară.
Dispoziţiile speciale privind competenţa instanţelor judecătoreşti, din Secţiunea a 3-a, se impun a fi corelate, pe de o parte, cu prevederile art. 54 C. proc. pen., care reglementează competenţa judecătorului de cameră preliminară, iar pe de altă parte, cu art. 346 C. proc. pen., care stabileşte soluţiile ce pot fi pronunţate în procedura de cameră preliminară.
Astfel, potrivit art. 54 C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară este judecătorul care, în cadrul instanței, potrivit competenței acesteia:
a) verifică legalitatea trimiterii în judecată dispuse de procuror;
b) verifică legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală;
c) soluționează plângerile împotriva soluțiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată;
d) soluționează alte situații expres prevăzute de lege.
Cât priveşte soluţionarea altor situaţii expres prevăzute de lege, judecătorul de cameră preliminară reţine în această categorie: verificarea legalităţii şi temeiniciei soluţiei de renunţare la urmărirea penală, verificarea legalităţii şi temeiniciei soluţiei de redeschidere a urmăririi penale, menţinerea măsurilor preventive în procedura de cameră preliminară, confiscarea specială sau desfiinţarea unor înscrisuri în cazul în care procurorul a dispus o soluţie de clasare sau renunţare la urmărirea penală.
Se poate observa, astfel, că nici reunirea şi nici disjungerea nu sunt date de legiuitor în competenţa judecătorului de cameră preliminară.
Aceeaşi concluzie se impune şi din perspectiva soluţiilor ce pot fi date în procedura camerei preliminare, respectiv: restituirea cauzei la procuror sau începerea judecăţii.
Dispoziţiile art. 41 – art. 46 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător şi în cursul urmăririi penale.
În atare condiţii, era obligaţia procurorului care, constatând că la săvârşirea infracţiunii au participat două persoane – una în calitate de autor şi cealaltă în calitate de complice -, să dispună, în faza de urmărire penală, reunirea celor două cauze şi sesizarea instanţei competente.
Prin urmare, reunirea cauzelor poate fi analizată exclusiv de instanţa de judecată, după parcurgerea procedurii filtru şi rămânerea definitivă a încheierii în condiţiile art. 347 C. proc. pen.
Având în vedere considerentele expuse, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală a respins, ca inadmisibilă, cererea de reunire a dosarului nr. X. al Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I penală, privind pe inculpatul A., la dosarul nr. Y. al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, privind pe inculpatul B.
A trimis cauza la Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I penală, spre competentă soluţionare.
Partajează acest conținut:
