Prin Decizia nr. 80 din 17 martie 2025 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis sesizările conexate formulate de Tribunalul Ilfov – Secţia civilă în dosarul nr. 1323/93/2023, Tribunalul Dâmboviţa – Secţia I civilă în dosarul nr. 2388/120/2024 şi Curtea de Apel Craiova – Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. 2971/90/2022 pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile privind nterpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare/
În consecință, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor anterior menționate, Înalta Curte a stabilit că dreptul la diurnă este recunoscut în cazul detaşării sau delegării angajatului cu domiciliul într-o altă localitate decât cea în care se află locul de muncă unde a fost detaşat sau delegat, chiar dacă detaşarea sau delegarea operează de la un loc de muncă permanent situat în aceeaşi localitate cu locul de muncă unde are loc detaşarea sau delegarea.
Acest drept nu există în cazul magistraţilor delegaţi în funcţii de conducere, în condiţiile în care au ocupat anterior funcţii de execuţie sau de conducere în cadrul aceleaşi unităţi.
Decizia este obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Partajează acest conținut:
