Material realizat de Ionel Manole, avocat Baroul Bihor
Motto: ”Ai încredere în avocatul tău sau în polițist și procuror? Alegerile sunt sacre și regretele sunt mereu tardive...”
Prolog: Acest ghid nu îți este destinat, dacă iei în calcul probabilitatea foarte redusă de a fi chemat în calitate de suspect/inculpat. Dar statisticile indică o posibilitate de sute/mii de ori mai mare de a fi chemat ca martor decât în calitate de suspect (de exemplu, un faimos dosar al DIICOT, unde au fost excluse de către Curtea de Apel Oradea circa 10.000 declarații, la un număr de aproape 100 ori mai mic de inculpați…) Cine a fost chemat ca martor în procese, dintre cunoștințele tale?
Ce șanse sunt să fii chemat ca martor într-un dosar penal? Își cunoști pe deplin drepturile? Cum îți dai seama la timp că te auto-incriminezi sau îți învinuiești copilul, fratele ori soția?
SCURTĂ PREZENTARE A MATERIALULUI – FORMAT AUDIO
Exemplul a. Ești chemat să declari ca martor împotriva unui medic cercetat (luare de mită) căruia i-ai dat o ciocolată la consultație. Recunoști inocent, fără a realiza că simultan devii suspect în dosar pentru dare de mită (riști 7 ani de închisoare).
Exemplul b. Ești chemat să declari ca martor în dosarul privind o altercație la care ai participat împreună cu fratele tău. Nu ți se aduce la cunoștință că fratele tău are calitatea de suspect, ți se cere doar generic să declari ce s-a întâmplat în seara zilei de… Declarația ta este firesc subiectivă, subconștient/conștient vei da o declarație nuanțată menită a-ți proteja fratele de acuzații (și poate pe tine, dacă ai o mică participație), declarație neconfirmată însă de celelalte probe. Astfel că fratele tău poate lua o amendă pentru lovire, în timp ce tu riști 5 ani de închisoare pentru mărturie mincinoasă.
Exemplul c. ANAF a depus plângere penală pentru evaziune fiscală împotriva ta, în calitate de administrator al unei firme. Ești chemat inițial ca martor și, fără a ți se comunica faptul că ești vizat de plângere, ți se cere sub jurământ să dai detalii despre tranzacțiile societății tale, informații convertite ulterior în probe de către Parchet și devii suspect în dosar.
Exemplul d. Ești întrebat despre amicul tău care a împărțit țigări cu conținut de cannabis la o petrecere (sau v-a oferit fumuri din țigara sa). În timp ce declari, îți recunoști simultan propria faptă de deținere de droguri de risc în vederea consumului.
Greșeli comune întâlnite în practică
# Anterior prezentării la organul de urmărire penală:
1. Te prezinți neînsoțit de un avocat specializat în penal – no comment;
2. Ai încredere în polițistul/procurorul care te invită telefonic (și te asigură că e problemă simplă, în care nu ai nevoie de avocat. Mereu polițistul/procurorul insistă să te prezinți fără avocat…)
Observații: Invitația prin notă telefonică este permisă de codul de procedură penală. Dar regula vizează o citație scrisă! Îți vei aminti exact ce ți-a spus polițistul/procurorul care te invită? El va face un proces-verbal în care va consemna (aproximativ) ce ați discutat. Tu faci o notă telefonică? 🙂 Îți amintești complet de ce te-a chemat?
3. Dacă ai fost invitat doar telefonic, nu ceri o comunicare a citației măcar prin e-mail (sau WhatsApp, Signal, Telegram etc). De unde știi că persoana de la capătul firului este cea care s-a prezentat? (este cu totul altă situație la o a doua audiere)
Ce îi vei spune avocatului despre obiectul citației, cum vei analiza modul în care situația ta personală poate fi afectată, cum poți estima dacă nu ești chemat inițial ca martor, dar ai deja veleități de suspect? Doar pe baza memoriei conversației?
# Ulterior prezentării la organul de urmărire penală:
4. Devii entuziasmat (și supra-obedient) când situația aparentă nu te vizează direct, pe tine sau persoanele dragi, fiind tentat a declara dincolo de obiectul probațiunii și limitele declarației martorului. (Ești capabil să le intuiești singur?)
Bineînțeles, telefonic nu ți se comunică detalii despre obiectul audierii. Mintea umană are tendința să gândească speculativ, cu îngrijorare la întrebările care i se vor pune și, inevitabil, la toate ”faptele penale” din ultimii xxx ani.
Unii martori, considerând că nu au nimic de ascuns, omit faptul că anchetatorul polițist sau procuror va profita de dorința martorului de a se vedea plecat cât mai repede din birou, incitându-l a răspunde la orice întrebare necondiționat și a trece superficial peste etapele premergătoare obligatorii, omițând să îi decline identitatea tuturor suspecților din dosar ori șuntând detaliile faptelor investigate. (Și este absolut normal, își exercită profesia, există o serie de tehnici de anchetă subtile.)
Dacă sunt mai mulți suspecți, anchetatorul poate folosi sintagma: ”obiectul este despre faptele lui Popescu Ion și alții”. Care ”și alții”, întâlnim dosare cu zeci de suspecți. Primul aspect pe care investigatorul trebuie să îl aducă la cunoștință persoanei chemate ca martor după obiectul audierii: identitatea tuturor suspecților/inculpaților, pentru a aprecia dacă se află în categoria ”privilegiată” care poate refuza să dea declarația (concubin/concubină, soț/soție, fost soț/ fostă soție, părinți, bunici, copii și nepoți, frate/soră).
După ce se stabilește această eventuală relație, polițistul are obligația de a aduce la cunoștință martorului dreptul de a nu da declarație. Dacă persoana chemată uzează de acest drept, nu dobândește legal calitatea de martor, nu va fi audiată.
5. După fazele premergătoare audierii, uiți complet de dreptul la a fi asistat de un avocat.
Revenim la martorul obișnuit care, după parcurgerea integrală a etapelor de informare sub semnătură (!!) nu poate refuza a da declarație, în caz contrar sancțiunea este clară, dar… mai are dreptul esențial la un avocat. Ce poate face un polițist în condițiile în care martorul declară: ”Nu refuz să dau declarație, dar o voi face doar în prezența unui avocat ales care să îmi garanteze că nu sunt eu viitorul învinuit pe baza datelor culese din propria declarație”?
Avocatul penalist al martorului nu dispune de toate armele avocatului unui inculpat, nu îl poate consilia, nu îl poate sfătui să nu declare dar are expertiza de a observa când audierea tinde spre aspecte care conduc la incriminarea martorului – clientul său – și în acel moment audierea trebuie întreruptă, solicitându-se anchetatorului să înceapă urmărirea penală și să îi ia declarație în mod legal în calitate de suspect, dacă probele permit continuarea urmăririi penale.
6. Nu insiști să ți se comunice obiectul cauzei detaliat. Mai clar, de ce ai fost chemat, cu privire la ce persoane, evenimente sau situații presupune polițistul că poți relata detalii, în calitate de observator neutru? (fără propria participație) Codul afirmă că ”martorului i se comunică obiectul cauzei”, iar dacă nu înțelegi clar ce ți se cere și din ce motiv, poți apela la ajutorul unui avocat. Doar după ce ți se comunică obiectul cauzei urmează să fii întrebat dacă ai vreo relație specială cu vreun suspect, cu persoana vătămată, ori dacă ai suferit vreo pagubă în urma faptei cercetate.
7. Dacă nu ai înțeles nici acum riscurile unei audieri de martor în necunoștință de cauză, probabil ești cu adevărat un martor – ”neutru” în deplinătatea acestei definiții. Nu ai nevoie de avocat, nici să ceri clarificări, poți vorbi (și chiar ai obligația) liber fără riscuri pentru tine sau oamenii importanți.
CITIȚI, de același autor: Cum procedezi când ești chemat ca martor la Poliție/Parchet? Poți refuza să dai declarații, fără sancțiuni penale? | Valoarea probatorie a declarației martorului – cel mai inconsistent mijloc de probă (I) | Valoarea probatorie – distorsionarea mijloacelor de probă (II)
Comments 2