Prin Decizia nr.41 din 16 septembrie 2024 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis sesizarea formulată de Tribunalul Covasna în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile privind „Dacă, în interpretarea art. 106 alin. 1 Codul Muncii, art. 144 Codul Muncii și art. 220 alin. 1 și 5 din Legea 198/2023, respectiv art. 267 alin. 1 din Legea 1/2011, raportat la art. 5 alin. 1 din OMEd nr. 4050/2021, cadrele didactice în activitate care desfășoară și activitate în regim de plată cu ora prin cumul de contracte individuale de muncă la aceeași unitate de învățământ preuniversitar (ex. au un contract individual de muncă pe durată nedeterminată pentru funcția de bază cu normă întreagă, cât și un contract individual de muncă pe perioadă determinată pentru activitatea prestată în regim de plată cu ora), pot beneficia de concediu de odihnă plătit și pentru timpul efectiv lucrat în regim de plată cu ora, respectiv de indemnizația aferentă zilelor de concediu de odihnă cuvenite și neefectuate, la încetarea contractului individual de muncă pe durată determinată, conform art. 146 alin. 3 din C. Muncii.”
În consecință, Înalta Curte a stabilit următoarele: cadrele didactice în activitate care desfăşoară şi activitate în regim de plată cu ora prin cumul de contracte individuale de muncă la aceeaşi unitate de învăţământ preuniversitar nu beneficiază de concediu de odihnă plătit şi pentru timpul efectiv lucrat în regim de plată cu ora, respectiv de indemnizaţia aferentă zilelor de concediu de odihnă cuvenite şi neefectuate la încetarea contractului individual de muncă pe perioadă determinată.
Decizia este obligatorie, potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Partajează acest conținut:
