Judecătoria Oradea a decis condamnarea la 8 luni de închisoare cu suspendare în cazul unui bărbat care și-a căutat fosta soție la locul de muncă, încălcând astfel un ordin de protecție care îi interzicea să se apropie la mai puțin de 150 de metri de fosta parteneră de viață. Inculpatul a recunoscut că i-a făcut femeii, care e manichiuristă, mai multe reclamații la ANAF și la alte instituții, în urma cărora a fost amendată și a fost obligată să își schimbe locul de muncă. Bărbatul susținea că voia să afle adresa unde să-i facă alte sesizări. La rândul său, fosta soție a declarat că bărbatul era, într-o perioadă, agresiv verbal și o amenința.
În fața instanței Judecătoriei Oradea, inculpatul a arătat că, întrucât dorea să găsească locul de muncă unde s-a mutat fosta soție, pentru a afla adresa la care să facă referire în următoarele sesizări împotriva femeii, s-a deplasat la mai multe saloane de pe o stradă din oraș. Acolo le-a chestionat pe angajate dacă nu știu să se fi mutat recent o manichiuristă în zonă. Două martore i-au indicat locul unde aceasta lucrează, iar după ce le-a întrebat dacă nu știu numele ei, bărbatul a plecat.
”Întrucât în zonă nu mai erau spaţii comerciale, a sesizat lângă salon un magazin de haine second hand și, întrucât erau trase draperiile, a bătut la ușă si a încercat să deschidă, dar era închis, astfel că a plecat. În timp ce se îndepărta a auzit că s-a deschis uşa şi a văzut-o pe persoana vătămată că îl filma cu telefonul. Nu a avut nicio intenție să se întâlnească cu persoana vătămată, ci doar să afle locul ei de muncă”, a menționat instanța în declarația luată inculpatului.
Fosta soție a arătat că în acea zi se afla la locul de muncă, la un salon de manichiură, şi l-a observat pe bărbat trecând grăbit și intrând într-un alt salon situat in vecinătate: ”Întrucât îi era frică de el, a închis ușa salonului și a tras perdeaua. Inculpatul le-a întrebat pe colegele din celălalt salon despre ea, iar ele i-au indicat faptul că lucrează în salonul alăturat și atunci a venit la ușa salonului său și a început să bată. S-a retras în bucătărie și a sunat la 112.”
La un moment dat, femeia a mers într-o cameră alăturată și a văzut pe geam că bărbatul s-a îndepărtat, astfel că a deschis uşa. Atunci l-a văzut pe inculpat că poza maşina sa, acesta spunându-i că a făcut o greșeală, întrucât pentru acest loc nu are ordin de protecție. ”În acea perioadă inculpatul era agresiv verbal si tot timpul o amenința. După circa o săptămână de la această faptă i-a spart parbrizul mașinii în fata grădiniței”, a mai aflat instanța de la partea vătămată.
Și cele două martore audiate de judecător au confirmat faptul că femeia a fost căutată de fostul soț, menționând că partea vătămată era ”supărată, nervoasă, speriată și aproape plângea”.
Judecătoria Oradea a observat că, înainte cu o lună de fapta descrisă, femeia obținuse un ordin de protecție pe 6 luni, prin care fostul soț nu avea voie să se apropie de ea la mai mult de 150 de metri.
Apărarea inculpatului: a comis fapta din culpă
Inculpatul a susținut că nu a comis fapta cu intenția prevăzută de lege, adică a comis-o din culpă.
”Dacă avem în vedere ora la care inculpatul a căutat-o pe persoana vătămată (sau a căutat doar locul de muncă al acesteia, potrivit susținerilor sale), era un risc foarte mare ca persoana vătămată să fie la serviciu. Prin urmare, este evident că inculpatul, prin căutarea locului de muncă al persoanei vătămate, și-a asumat riscul de a o întâlni pe persoana vătămată la o distanță mai mică de 150 de metri, lucru care de altfel s-a și întâmplat.
Se mai are în vedere că pentru a fi în prezența culpei cu prevedere trebuie să existe anumiți factori obiectiv și subiectivi pe care s-a bazat în mod ușuratic infractorul atunci când a săvârșit acțiunea ce constituie elementul material. Or, din probele administrate în cauză nu rezultă îndeplinirea unor astfel de condiții. Mai mult, așa cum am mai reținut, în condițiile în care cauți pe cineva la locul de muncă la ora 13:00, există un risc foarte mare să îl și găsești, cum s-a întâmplat în speță. Ca urmare a asumării acestui risc de către inculpat, se poate concluziona fără echivoc că îndeplinirea rezultatului socialmente periculos a depins în mod exclusiv de hazard, nefiind dovedită o calitate a inculpatului sau existența unei informații pe care acesta o avea, în baza căreia putea să considere, chiar și eronat, că persoana vătămată nu e la serviciu în momentul respectiv (astfel că nu exista riscul să se apropie la mai puțin de 150 m de aceasta).
De asemenea, nu poate fi reținută apărarea inculpatului în sensul că dorea să afle locul de muncă al persoanei vătămate doar pentru a-i face diferite reclamații, sesizări administrative. Astfel, în primul rând infracțiunea de la art. 47 din Legea nr. 217/2003 nu este calificată prin mobil sau scop, iar în al doilea rând, așa cum am mai arătat, interdicția din ordinul de protecție era stabilită fără niciun fel de derogări”, a stabilit Judecătoria Oradea.
Instanța a ținut cont că, printr-o sentință anterioară, inculpatul a fost condamnat la 9 luni de detenție cu suspendare, tot pentru încălcarea ordinului de protecție. Astfel, i-a aplicat 8 luni de închisoare pentru fapta din prezentul dosar, iar după contopirea pedepselor, a rezultat o pedeapsă finală de un an și 10 zile cu suspendare. Ulterior, Curtea de Apel Oradea a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Partajează acest conținut:
