Titlul problemei de drept: S-a pus problema în practica judiciară dacă exprimarea de către inculpat, la începutul judecății, a intenției de a uza de dreptul la tăcere, produce efecte pe toată durata acestei faze procesuale, sau inculpatul poate reveni asupra poziției inițiale pe parcursul sau la finalul cercetării judecătorești. (Tribunalul Olt)
- Materia: penal
- Subcategoria: alte tipuri de cauze
- Acte normative incidente: art. 376 alin. (5) C.p.p.
- Cuvinte cheie: dreptul la tăcere; dreptul la apărare
Într-o opinie, s-a arătat că poziția inculpatului în sensul de a păstra tăcerea produce efecte pe toată durata judecății, soluția contrară echivalând cu o schimbare a ordinii cercetării judecătorești, din inițiativa inculpatului.
Într-o altă opinie, inculpatul poate să revină oricând asupra poziției sale inițiale, existând obligația instanței de a-l audia.
Opinia INM a fost în sensul că nici unul dintre cele două puncte de vedere nu este corect. Astfel, pe de o parte, manifestarea de către inculpat a intenției de a uza de dreptul la tăcere se va realiza la momentul la care, potrivit ordinii cercetării judecătorești prevăzute de lege, acesta ar urma să fie audiat. În cazul în care inculpatul a uzat de dreptul la tăcere, iar ulterior intenționează să renunțe la acest drept, poate formula cerere de a fi audiat, admiterea sau respingerea acesteia fiind decisă de instanță, singura în măsură, potrivit art. 376 alin. (5) C.p.p., să dispună schimbarea ordinii cercetării judecătorești (a se vedea în acest sens C.A. București, Secția a II-a penală, decizia nr. 322/2015, în A. Barbu ș.a. – Codul de procedură penală adnotat cu jurisprudență națională și europeană, Ed. Hamangiu, București, 2016, pag. 754 și M. Udroiu ș.a. – Codul de procedură penală, Comentariu pe articole, ediția II, Ed. C.H. Beck, București, 2017, pag. 1552).
În unanimitate, participanții la întâlnire au stabilit că cel de al doilea punct de vedere este corect. Declarația inculpatului având nu doar valoare probatorie, ci și rolul de a permite exercitarea dreptului la apărare, s-a apreciat că judecătorul este obligat să procedeze la audierea acestuia în orice moment al procesului penal în care inculpatul renunță la exercitarea dreptului la tăcere.
Această problemă de drept a fost dezbătută la întâlnirea președinților secțiilor penale ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel, dedicată discutării aspectelor de practică neunitară în materia dreptului penal și dreptului procesual penal – București, 16-17 mai 2019.
Partajează acest conținut:
