Uniunea Națională a Barourilor din România (UNBR) a reacționat față de propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii 51/1991 privind securitatea naţională a României. Este vorba despre documentul prin care sunt reintroduse în procesele penale probele obținute de serviciile secrete prin filaje și interceptări. ”Prevederile din acest proiect de lege încalcă dispozițiile constituționale și pun în pericol dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare”, a transmis UNBR, al cărei mesaj îl prezentăm, integral, mai jos.
”Proiectul de lege nu prevede nicio procedură de contestare de către justițiabili a legalității probelor obținute de serviciile de informații prin interceptări, ci doar verificarea legalității acestora şi a procedeelor probatorii prin care înregistrările au fost obţinute, în procedura de cameră preliminară
În urma analizei Proiectului de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.51/1991 privind securitatea naţională a României, adoptat tacit de Camera Deputaților la data de 17.11.2020 și transmis Senatului, în calitate de cameră decizională, Uniunea Națională a Barourilor din România constată că prevederile din acest proiect de lege încalcă dispozițiile constituționale și pun în pericol dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare.
Modificările pe care le criticăm se referă la reintroducerea ca mijloace de probă în procesul penal a înregistrărilor rezultate din activitățile specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale ale omului, fără a fi prevăzute garanţii reale si efective referitoare la contestarea legalităţii mijlocului de probă, cât şi a procedeelor probatorii prin care acestea au fost obţinute, în condiții de efectivitate.
Proiectul de lege vine să confere valoare probatorie informatiilor obținute de către serviciile speciale prin interceptări și filaje.
Aceste probe au fost eliminate în urma admiterii excepției de neconstituționalitate a dispoziţiilor art. 139 alin. (3) teza finală din Codul de procedură penală, prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 55/2020.
UNBR apreciază că proiectul de lege pune în pericol drepturile si libertățile fundamentale, pentru următoarele motive:
Remedierea unor dispoziții declarate neconstituționale trebuie făcută în același act normativ sancționat constituțional. În cazul de față, prin Decizia nr. 55/2020, Curtea Constituțională a declarat neconstituțional art. 139 alin. (3) teza finală din Codul de procedură penală.
Considerăm că acesta nu poate fi adaptat cerințelor constituționale decât prin același act normativ, respectiv Codul de procedură penală. Mai mult, Curtea constituțională a considerat că legalitatea înregistrărilor ce rezultă din activităţile specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale ale omului, care sunt folosite în procesul penal, trebuie verificată respectând aceleaşi garanţii procedurale aplicabile în cazul folosirii în cursul procesului penal a înregistrărilor ce rezultă din aplicarea sistemului reglementat de Codul de procedură penală (punctul 50 din Decizia CCR nr. 55/2020). Or, o adaptare a cerințelor constituționale referitoare la Codul de procedură penală prin Legea privind securitatea națională a României poate constitui un precedent periculos.
Legislația în vigoare prevede două sisteme normate din care pot rezulta înregistrări, respectiv un sistem reglementat de Codul de procedură penală şi un sistem reglementat de Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României.
Prin Decizia nr 55/2020, Curtea Constituțională a statuat că, în ambele situații, trebuie să fie aplicabile aceleaşi garanţii referitoare la contestarea legalităţii mijlocului de probă, cât şi a procedeului probatoriu prin care acestea au fost obţinute (punctul 48 din Decizia CCR nr. 55/2020).
Așadar, principala critică făcută de Curtea Constituțională a României, prin Decizia nr. 55/2020, este că în cazul înregistrărilor – mijloace de probă ce rezultă din activităţile specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale ale omului, legiuitorul nu a reglementat o procedură specifică aplicabilă în cazul contestării legalităţii acestora (punctul 52 din Decizia CCR nr. 55/2020). Or, proiectul nu prevede nicio procedură de contestare de către justițiabili a legalității acestor probe, ci doar verificarea legalității acestora şi a procedeelor probatorii prin care înregistrările au fost obţinute, în procedura de cameră preliminară.
Pe de altă parte, nici sub aspectul competenței de verificare în camera preliminară proiectul nu răspunde cerințelor constituționale.
Curtea a observat că, dacă în cazul supravegherii tehnice, dispusă potrivit Codului de procedură penală, legalitatea administrării probelor este realizată, în principiu, de o instanţă egală în grad cu cea care a emis mandatul de supraveghere tehnică, în cazul mandatelor emise în temeiul Legii nr. 51/1991, analiza legalităţii acestora este realizată, de cele mai multe ori, de instanţe ierarhic inferioare celei care a emis mandatul (emiterea mandatului fiind realizată întotdeauna de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie). Or, consacrarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin Legea nr. 51/1991, ca instanţă specializată în domeniul autorizării activităţii specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale ale omului presupune şi o anumită competenţă specializată a acesteia, strict determinată de lege (punctul 54 din Decizia CCR nr. 55/2020).
Observăm însă că proiectul prevede că legalitatea acestor probe şi a procedeelor probatorii prin care înregistrările au fost obţinute se verifică, în procedura de cameră preliminară, de judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia îi revine, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Ne manifestăm rezervele fata de normele tranzitorii de la art. II alin. 1 și 2 din propunerea legislativă, prin care se realizează o modificare indirectă a dispozițiilor Codului de procedură penală. Potrivit dispozițiilor art. 342 Cod de Procedură Penală, obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
Potrivit art. 346 alin. 1 Cod de Procedură Penală, dacă nu s-au formulat cereri şi excepţii în termenele prevăzute la art. 344 alin. (2) şi (3) şi nici nu a ridicat din oficiu excepţii, la expirarea acestor termene, judecătorul de cameră preliminară constată legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi dispune începerea judecăţii. Judecătorul de cameră preliminară se pronunţă în camera de consiliu, fără citarea părţilor şi a persoanei vătămate şi fără participarea procurorului, prin încheiere, care se comunică de îndată acestora.
Potrivit art. 346 alin. 2 Cod de Procedură Penală, dacă respinge cererile şi excepţiile invocate ori ridicate din oficiu, în condiţiile art. 345 alin. (1) şi (2), prin aceeaşi încheiere judecătorul de cameră preliminară constată legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi dispune începerea judecăţii.
Odată depășită această fază procesuală, legalitatea probelor nu mai poate fi pusă în discuție, conform Codului de procedură penală. Art. II alin. 1 și 2 din propunerea legislativă analizată instituie o excepție de la această regulă, respectiv extinde momentul până la care poate fi verificată legalitatea mijloacelor de probă înregistrări rezultate din activităţile specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale ale omului, efectuate cu respectarea prevederilor Legii nr. 51/1991 privind securitatea naţională, transmise în condițiile art. 21 alin. 1 din Legea nr. 51/1991, și anume până la primul termen de judecată cu procedura completă, după intrarea în vigoare a legi de modificare, dacă încălcările nu sunt sancţionate cu nulitatea absolută. Nu poate fi acceptată reglementarea unei asemenea situații excepționale în afara Codului de procedură penală, în condițiile în care întreaga procedură de verificare a legalității mijloacelor de probă este reglementată în Codul de procedură penală. Nici Decizia nr. 55/2020 a Curții Constituționale nu permite o asemenea reglementare, raportat la argumentele deja expuse.
În concluzie, considerăm că o adaptare e cerințelor constituționale prevăzute de Decizia CCR nr. 55/2020, nu poate fi făcută decât prin modificarea dispozițiilor declarate neconstituționale, în același act normativ, respectiv Codul de procedură penală. Legea nr.51/1991 privind securitatea naţională a României nu poate veni să amendeze dispoziții din Codurile fundamentale ale României pentru că aceasta ar constitui o ingerință în puterea judecătorească.”
DOCUMENT – Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.51/1991 privind securitatea naţională a României:
Partajează acest conținut:
