Tribunalul Bihor a anulat un proces verbal prin care un șofer a fost amendat pentru că ar fi vorbit la telefon în timp ce conducea. Instanța a stabilit că, în lipsa altor dovezi, simpla constatare directă a agentului de Poliție nu dovedește vinovăţia șoferului dincolo de orice îndoială rezonabilă. În aceste condiții, dubiul va profita conducătorului auto, a decis Tribunalul Bihor. Conducătorul auto a susținut că se afla la semafor și doar a verificat mobilul, moment în care a fost tras pe dreapta de un polițist.
Cazul supus judecății viza o amendă de 870 de lei și 4 puncte de penalizare pe care un șofer a primit-o la sfârșitul lunii iunie 2020 pentru că ar fi vorbit la telefon fără a folosi dispozitivul ”mâini libere”.
În timp ce agentul a susținut că, după ce a pornit de la semafor, șoferul a continuat să vorbească la telefon, conducătorul auto a negat această acuzație și a susținut că, în timp ce aștepta la culoarea roșie a semaforului, a verificat cine îl sună. În acel moment, un polițist i-ar fi făcut semn să tragă pe dreapta și i-a aplicat sancțiunea.
În primă instanță, Judecătoria Oradea i-a respins șoferului plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție. Instanța de fond a susținut că ”petentul avea obligaţia de a face dovada faptului contrar adică ori a faptului că nu a vorbit la telefon ori a faptului că deţinea un astfel de dispozitiv, fapt nerealizat”. În plus, nu ar fi făcut dovada faptului că nu se afla în mers în momentul în care a fost oprit de agenţii de poliţie.
”Instanţa a reţinut că în cauza de faţă aplicarea prezumţiei de legalitate şi temeinicie nu depăşeşte limitele rezonabile la care face referire CEDO, luând în calcul gravitatea mizei şi păstrând dreptul la apărare. (…) Pe de altă parte instanţa a subliniat că petentul a beneficiat deja de clemenţă prin faptul că nu s-a dispus şi suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile conform noii reglementări” – a precizat Judecătoria Oradea.
În schimb, Tribunalul Bihor a admis apelul șoferului, arătând că, în lipsa altor dovezi privind săvârșirea contravenției de către conducătorul auto în cauză, ”simpla constatare directă a agentului constatator nu face dovada în privinţa vinovăţiei petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă, condiţii în care dubiul va profita petentului”.
Argumentele Tribunalului Bihor
Prin hotărârea apelată s-a respins plângerea contravenţională formulată împotriva actului sancţionator, prima instanţa reţinând legalitatea şi temeinica acestuia. În speţă, actul constatator contestat, fiind întocmit de agentul constatator pe baza constatărilor personale, beneficiază în principiu de o prezumţie de autenticitate şi veridicitate, care nu este una absolută, ci relativă, sarcina probei contrare aparţinând petentului.
Prezumţia de veridicitate nu poate opera însă decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situaţia în care persoana învinuită de săvârşirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.
Raportat la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumţiei de nevinovăţie a persoanei sancţionate contravenţional, prezumţie garantată de art.6 din Convenţie pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale drepturilor omului – instanţa reţine că jurisprudenţa Curţii nu interzice în principiu prezumţiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenţiei, cu singura condiţie ca aceste prezumţii să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei.
În cauza dedusă judecăţii, se constată că prin procesul-verbal de contravenţie contestat s-a reţinut că petentul a vorbit la telefonul mobil fără a folosi dispozitivul mâini libere, în timp ce se afla la volanul autoturismului, pe Str. Clujului, fără a se menţiona locaţia exactă, fapta nefiind constatată cu mijloace tehnice, astfel că petentul se află în imposibilitate absolută de a produce dovezi contrare.
Având în vedere imposibilitatea obiectivă în care se află petentul, în ce priveşte producerea unor dovezi contrare, instanţa va aprecia că în speţă este aplicabil principiul conform căruia dubiul profită celui învinovăţit, iar conform jurisprudenţei CEDO, petiţionarul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi prin urmare nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia, sarcina administrării probelor revenind agentului constatator.
Întrucât în speţă intimatul nu a produs dovezi referitoare la săvârşirea contravenţiei de către petent, se va aprecia că simpla constatare directă a agentului constatator, nu face dovada în privinţa vinovăţiei petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă, condiţii în care dubiul va profita petentului.
Pentru considerentele expuse şi în temeiul principiului „in dubio pro reo”, se va aprecia ca fiind întemeiată plângerea contravenţională formulată., motiv pentru care în temeiul disp. art. 480 al.2 c.pr.civ rap. la art. 34 din OG nr. 2/2001, Tribunalul va admite apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. (…)/18.11.2020 pronunţată de Judecătoria Oradea pe care va o modifica în totalitate cu consecinţa admiterii plângerii contravenţională formulată împotriva procesului verbal de contravenţie (…) din 28.06.2020 încheiat de intimat şi va dispune anularea acestuia.
Hotărârea integrală, în format anonimizat, poate fi accesată pe portalul Rejust.
Partajează acest conținut:
