Cazul celor cinci bărbați judecați și condamnați în primă Instanță de Tribunalul Bihor, acuzați ca au introdus în țară o cantitate însemnată de cocaină ( 6 kg) disimulată în pachete de cafea, ce urma a fi extrasă într-un laborator clandestin, improvizat într-o cabană din satul bihorean Zece Hotare, a luat o întorsătură neașteptată: ieri Curtea de Apel Oradea a admis apelul declarat de inculpați, bazându-se pe prevederile articolului 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și articolul 2 din Protocolul 7 care garantează dreptul la un proces echitabil, în termene rezonabile și previzibile.
Astfel Instanța a constatat că dreptul la apărare a inculpaților a fost încălcat în prima fază a procesului. În primă Instanță aceștia fuseseră condamnați la pedepse severe, respectiv:
Prin sentinţa penală nr. 1/P/2025 din data de 08 ianuarie 2025, pronunţată de Tribunalul Bihor, inculpațul Salazar Ladino Stiven Daniel a fost condamnat să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani, 7 luni și 10 zile închisoare, în regim de detenție.
Inculpatul Pallares (fost Strelciuc) Araque Mihai, zis ,,Miță”, a fost condamnat să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, în regim de detenție.
Inculpatul Silaghi Emilian Dorel zis „Sisi”, a fost condamnat să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani și 8 luni închisoare, în regim de detenție.
Inculpatul Marin Ospitia Orlando zis „Paco”, a fost condamnat să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani și 8 luni închisoare, în regim de detenție.
Inculpatul Selouk Simon Shimon, a fost condamnat să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani și 4 luni închisoare, în regim de detenție.
Decizia Curții de Apel este motivată prin faptul că Instanța de fond nu a administrat proba cerută de către inculpați respectiv expertiza și astfel le-a fost încălcat dreptul la apărare. Această decizie a Curții de Apel Oradea deschide calea pentru o nouă evaluare a probelor și a situației celor cinci inculpați, iar cazul va fi rejudecat în condițiile care să asigure respectarea deplină a drepturilor fundamentale ale persoanelor implicate.
Având în vedere apelul inculpaților legat de expertizarea cantității de cocaină, Curtea constată și din studierea pieselor dosarului cauzei că instanţa de fond, respectiv Tribunalul Bihor, nu a verificat integral prin efectuarea cercetării judecătoreşti apărările inculpaților, respectiv dacă au săvârșit infracțiunile imputate,
Cu toate acestea, se constată că prima instanță reține vinovăția inculpaților inclusiv pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc, iar în analiza elementului material al infracțiunii referitor la cantitatea de droguri reținută ca fiind introdusă în țară arată că inculpații au introdus pe teritoriul României ,,o anumită cantitate de cocaină”, deși în actul de inculpare se arată că aceștia ,,au introdus în țară aproximativ 6 kg. de cocaină destinată traficării”. Așadar, se observă lipsa unui probatoriu științific pentru a se cunoaște cu certitudine cantitatea de droguri introdusă în țară și lipsa oricăror alte elemente probatorii din care să rezulte măcar indirect cantitatea de droguri.
Astfel Curtea reține că stabilirea exactă a cantităţii de cocaină pretins traficată este esențială atât cu privire la existenţa infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților (trafic internațional de droguri de mare risc), cât și pentru individualizarea unor eventuale pedepse aplicate. Mai mult, este esențial a se stabili dacă cocaina identificată în probele indicate în raport a provenit din cantitatea de cafea transportată peste frontiera de stat, respectiv stabilirea unei corespondențe fizico-chimice între materia din care s-a extras și substanța rezultantă.
Prin urmare, în speţă, Curtea constată că prin neefectuarea cercetării judecătoreşti în primă instanţă au fost încălcate două dintre principiile fundamentale ale procesului penal, respectiv contradictorialitatea şi nemijlocirea administrării probelor, principii în baza cărora instanţa este obligată să readministreze/administreze toate probele necesare aflării adevărului. Curtea reţine astfel că încălcarea dreptului la apărare, precum şi dreptul la un proces echitabil potrivit art. 6 paragraf (3) lit. d) din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale nu pot fi înlăturate, decât prin anularea sentinței atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe
Se reține însă că organele judiciare au obligația de a dovedi și nu de a aproxima acuzațiile formulate împotriva inculpatului, acest aspect intrând sub incidența noțiunii generale de proces echitabil, în sensul art. 6 paragraf (1), care se aplică procedurii de stabilire a pedepsei (cauza Phillips împotriva Regatului Unit; cauza Grayson și Barnham împotriva Regatului Unit). Astfel, era imperios necesar a se stabili științific prin expertiză câtă cocaină era disimulată în pachetele de cafea introduse în țară, respectiv în amestecurile aflate în probele ridicate, cu atât mai mult cu cât în actul de inculpare la descrierea în drept a infracțiunilor imputate inculpaților s-a făcut referire la o cantitate de aproximativ 6 kg. de cocaină. Prin urmare, nu se poate susține că este irelevant a se stabili cantitatea de droguri în condițiile în care sub aspectul tipicității infracțiunii de trafic internațional de droguri actul material al transportului privește această cantitate mai sus arătată.
Așadar, se observă că instanța de fond a apreciat necesar să obțină anumite informații/ clarificări privind posibilitatea efectuării unei expertize în cauză pentru determinarea cocainei din probe solide, precum și din probe lichide, însă mai apoi nu a mai încuviințat o astfel de expertiză, apreciind că nu se impune, expertiză care era absolut necesară pentru clarificarea aspectelor care susțin acuzarea inculpaților și pe care aceștia o contestă. Or, în raport de actul de acuzare, prin care se susține că inculpații ar fi introdus în țară, prin punctul de trecere al frontierei Borș, aprox. 6 kg de cocaină, era esențial a se stabili, cuantifica, cantitatea de droguri pretins traficată de către inculpați. O expertiză în specialitatea droguri care ține de un domeniu tehnic, dincolo de cunoştinţele judecătorilor, este de natură să aibă o influență preponderentă asupra aprecierii faptelor și constituie un element de probă esențial. Curtea constată că în mod nelegal prima instanță nu a procedat la administrarea probei cu expertiza solicitată, afectând substanţial dreptul la apărare al inculpaților, în condiţiile în care administrarea/readministrarea probelor în cursul cercetării judecătoreşti constituie o componentă a dreptului la un proces echitabil, principiu care este consacrat de art. 8 Cod procedură penală şi art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.
Prin urmare, în speţă, Curtea constată că prin neefectuarea cercetării judecătoreşti în primă instanţă au fost încălcate două dintre principiile fundamentale ale procesului penal, respectiv contradictorialitatea şi nemijlocirea administrării probelor, principii în baza cărora instanţa este obligată să readministreze/administreze toate probele necesare aflării adevărului. Curtea reţine astfel că încălcarea dreptului la apărare, precum şi dreptul la un proces echitabil potrivit art. 6 paragraf (3) lit. d) din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale nu pot fi înlăturate, decât prin anularea sentinței atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.
Față de cele arătate, Curtea apreciază că se impune desființarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor, urmând ca prima instanță să aibă în vedere şi celelalte motive de apel invocate de către inculpații apelanți cu ocazia rejudecării cauzei.
Partajează acest conținut:
