”Hotărârea consiliului local de aprobare a unui plan urbanistic zonal reprezintă un act administrativ cu caracter individual sau cu caracter normativ?” Este problema de drept asupra căreia Curtea de Apel Iași cere Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe, formulând în acest sens un recurs în interesul legii. Sesizarea a fost înregistrată luni, 19 aprilie, la Curtea Supremă.
Potrivit Curții de Apel Iași, instanțele de judecată nu au un punct de vedere unitar în ceea ce privește această problemă de drept.
Într-o opinie jurisprudențială, se consideră că hotărârea consiliului local de aprobare a PUZ este act administrativ individual. Opinia are în vedere că distincția dintre actele administrative normative și actele administrative individuale se face în funcție de obiectul acestora și de criteriul sferei persoanelor cărora li se aplică, prima categorie cuprinzând reglementări cu caracter general, impersonal și produc efecte erga omnes, fiind supuse publicării, iar cea de-a doua categorie cuprinde reguli specifice, precise și produce efecte pentru un număr determinat/determinabil de subiecți de drept, fiind supuse comunicării către destinatari.
S-a apreciat că, de vreme ce prin PUZ se stabilește o situație juridică precisă în raport cu un număr determinat de subiecți de drept, respectiv reguli de funcțiune, juridice, economice, specifice pentru o zonă determinată, la cererea și în favoarea unui destinatar determinat (proprietarul imobilului vizat de PUZ), actul de aprobare emis de autoritatea publică locală este individual. Deși planurile urbanistice zonale modifică prevederile din Planul urbanistic general, hotărârile de aprobarea acestora nu preiau caracterul de act normativ al Planului urbanistic general.
Într-o altă opinie jurisprudențială, s-a apreciat că actul în discuție este act administrativ cu caracter normativ întrucât caracterul de act administrativ normativ este stabilit în mod expres în art. 32 alin. (5) lit. a) și art.47 alin. (5) din Legea nr. 350/2001, PUZ fiind un instrument de planificare urbană de reglementare specifică, prin care se coordonează dezvoltarea urbanistică a unor zone determinate și asigură corelarea programelor de dezvoltare urbană a zonei cu Planul urbanistic general, actul cuprinzând astfel reguli generale de conduită, impersonale.
Chiar dacă un plan de urbanism zonal este aprobat în contextul unei solicitări adresate în conformitate cu prevederile art. 32 din lege, condiționat de elaborarea documentației necesare de către persoana care solicită emiterea certificatului de urbanism, planul nu va fi dedicat exclusiv edificării obiectivului urmărit, ci va respecta prevederile art. 47 din lege întrucât privește interesul general de dezvoltare urbanistică reglementat potrivit legii, în limitele Planului de urbanism general, interes căruia i se va circumscrie orice eventuală derogare prin planul de urbanism zonal, indiferent de natura proprietății sau de potențialii subiecți de drept public sau privat și indiferent că planul respectiv este finanțat de o persoană privată.
PUZ nu stabilește drepturi și obligații în sarcina unor persoane de dinainte determinate întrucât se adresează nu numai persoanelor care sunt în prezent supuse dispozițiilor cuprinse în PUZ, dar și celor care, în viitor, pot fi afectate de această reglementare.
S-a mai avut în vedere și faptul că PUZ-ul modifică regimul stabilit prin Planul urbanistic general, iar modificarea unui act poate opera numai prin acte juridice de aceeași natură. Actul are caracter obligatoriu pentru un număr nedeterminat de subiecte de drept și situații juridice și numai criteriile pentru stabilirea destinatarilor sunt determinate, astfel că, dacă beneficiarii indicați în PUZ vor transfera drepturile asupra cărora pot să dispună, în cadrul unor raporturi juridice de drept privat, în special acele drepturi de care pot dispune izvorâte din actul administrativ individual (autorizația de construire subsecventă), dobânditorii sunt obligați să respecte reglementările din PUZ. În plus, este obligatorie respectarea PUZ în cazul tuturor autorizațiilor de construire care se vor emite pentru acea zonă, indiferent de destinatarul în favoarea căruia s-ar emite.
Nu este de esența normativității să privească toate persoanele fizice și juridice, ci un număr de subiecți a căror conduită s-ar găsi supusă la un moment dat normei respective care, prin chiar conținutul său, poate limita implicit domeniul de aplicare.
Într-o a treia opinie, cu caracter izolat, s-a reținut că HCL, PUC și PUZ sunt acte administrative cu caracter normativ în sensul că dispozițiile lor au putere de lege, dar individuale sub aspectul identificării subiectului căruia i se adresează.
DOCUMENT – Sesizarea RIL formulată de Curtea de Apel Iași:
Partajează acest conținut:
