Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată cu o problemă de drept referitoare la decizii ale CCR prin care s-a constatat neconstituționalitatea unor dispoziții care incriminează și sancționează contravenții. În sesizarea prealabilă formulată de Tribunalul Brăila se solicită instanței supreme să lămurească dacă într-o astfel de situație intervine încetarea executării silite, sancţiunile contravenţionale aplicate în temeiul textului de lege declarat neconstituţional urmând să nu se mai execute.
Conţinutul sesizării înregistrate la ÎCCJ pe 20 iunie 2022:
Dacă în interpretarea art. 234 al. (1) lit. c din Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015) şi art. 12 al. (2) din O.G nr. 2/2001 în referire la Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 228/2007, o decizie a Curţii Constituţionale a României prin care s-a constatat neconstituţionalitatea unui act normativ sau a unui articol cuprins într-un act normativ prin care sunt incriminate şi sancţionate fapte contravenţionale, are ca efect încetarea executării silite, sancţiunile contravenţionale aplicate în temeiul textului de lege declarat neconstituţional urmând să nu se mai execute?
Articole de lege invocate:
Art. 234 al. (1) lit. c din Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015) – Executarea silită încetează dacă: a) s-au stins integral obligațiile fiscale prevăzute în titlul executoriu, inclusiv obligațiile de plată accesorii, cheltuielile de executare și orice alte sume stabilite în sarcina debitorului, potrivit legii; b) a fost desființat titlul executoriu; c) în alte cazuri prevăzute de lege.
Art. 12 al. (2) din O.G nr. 2/2001 în referire la Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 228/2007 – Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ.
Prin Decizia nr.228/13.03.2007 pronunțată de Curtea Constituțională a României, a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 12 alin. (1I ) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sunt neconstituționale în măsura în care prin sintagma “nu se mai sancționează” – prevăzută în text – se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și executarea acesteia.
Cazul – pe scurt
Prin cererea de chemare în judecată, contestatorul MS, in contradictoriu cu X, Y, și Z. a formulat contestație la executare împotriva executării silite pornite împotriva sa în cadrul dosarului de executare nr. (…), în cadrul căruia a fost pus în executare titlul executoriu reprezentat de procesul-verbal de contravenție (…) emis de I.P.J. B. prin care i s-a aplicat amendă în cuantum de 20.000 de lei.
În motivare, s-a menționat că a fost sancționat cu amendă în sumă de 20.000 lei, pentru că la data de 27.04.2020 nu ar fi avut declarație pe propria răspundere asupra sa la momentul controlului organului constatator.
Intimatul Y a invocat excepția inadmisibilității, având în vedere că OG nr.2/2001 prevede o cale specială de atac specială împotriva procesului verbal de contravenție de care contestatorul nu a uzat.
Intimata X a formulat întâmpinare la contestația la executare promovată de M.S., solicitând respingerea contestației la executare și menținerea actelor de executare întocmite. Invederează că în cadrul unei contestației la executare instanța este investită să verifice actele de executare și dacă procedura de executare respectă prevederile legale fiscale.
Instanța de executare nu poate pune în discuție legalitatea și temeinicia unor acte emise de către o altă autoritate. Atât timp cât împotriva procesului-verbal de contravenție nu s-a formulat plângere contravențională, în calea contestației la executare nu mai pot fi primite criticile contestatorului-debitor cu privire la condiții de formă și fond ale actului constatator, legalitatea sau nelegalitatea procedurii de întocmire a acestui proces-verbal, legalitatea sau prescrierea sancțiunii, aplicarea sau neaplicarea legii mai favorabile, toate acestea fiind aspecte de fond care pot fi invocate numai pe calea specială de contestare a actului, respectiv pe calea plângerii contravenționale.
Mai arată că X a preluat titlul de creanță devenit executoriu ale contestatorului și competența de urmărire și încasare a obligațiilor fiscale datorate potrivit prevederilor în vigoare la acea dată. Conform dispozițiilor art.226 alin. (9) din Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, organul fiscal avea obligația de a confirma primirea titlului de creanță executoriu și, ulterior, începerea procedurii executării silite. Prin urmare, organele de executare din cadrul X au procedat la emiterea și comunicarea către debitorul MS a titlului executoriu nr. … și a somației nr. … emise în data de 21.01.2021 pentru suma rămasă de recuperat în valoare de 20.000 lei.
Prin încheierea civilă (…)/2021, Judecătoria F. a respins excepția inadmisibilității contestației la executare invocată de intimata X prin întâmpinare. A admis contestația la executare formulată de contestatorul MS în contradictoriu cu intimata X. Y și au fost anulate executarea silită și actele de executare emise în dosarul de executare (…).
Împotriva hotărârii a fost exercitat apel principal de către intimata X care a învederat în esență că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegala atâta timp cât procesul verbal de contravenție nu a fost contestat în conformitate cu art. 31 din O.G 2/2001, acesta constituind astfel titlu executoriu pentru care a fost pornită executarea silită în conformitate cu art. 220 și următoarele din Legea 207/2015 privind Codul de Procedură Fiscală. Se apreciază astfel că în mod greșit prima instanță a analizat legalitatea titlului de creanță care a stat la baza declanșării executării silite și a constatat că fapta nu mai reprezintă contravenție, iar procesul verbal nu mai constituie titlu executoriu, astfel că acesta nu mai are aptitudinea de a constitui o creanță fiscală.
Completul de judecată investit cu soluționarea prezentului dosar opinează în sensul că efectele deciziei Curții Constituționale a României care constată neconstituționalitatea unui act normativ care prevede și sancționează o faptă contravențională trebuie să fie aceleași cu cele ale unei legi care dezincriminează fapta contravențională, situație în care, în conformitate cu art.234 al. 1 lit. c din Codul de procedură fiscală, prin prisma art.12 alin. 1 din OG 2/2001 și a Deciziei CCR nr.228/2007, executarea silită încetează sau, după caz, sancțiunea aplicată nu se mai pune în executare.
DOCUMENT – Textul complet al încheierii de sesizare prin mecanismul întrebării prealabile:
