Povestea de viață și sport, de omenie, pe care o veți regăsi în aceste rânduri nu este câtuși de puțin romanțată. Prezintă purul adevăr al unei copilării incredibile trăită de fostul mare judoka Sandu Lungu, același pe care-l știm din luptele de MMA sau cele din cușcă, scrie cancan.ro. Nu este pentru prima dată când uriașul din cușcă vorbește în termeni elogioși despre Marius Vizer, căruia îi este recunoscător. ”E un om extrem de sufletist. Nu doar a ne-a fost antrenor, dar ne-a invatat aproape tot ce stim. Ne-a invatat sa ne purtam in societate, el fiind un om educat…M-a invatat si sa mananc cu furculita!”, spunea Saandu Lungu.De-altfel Marius Vizer și soția sa Irina Nicolae e naș și pentru gemenii sportivului, pentru Gloria şi Alexandru Lungu jr.
În anii ‘80, practicarea judo-ului reprezenta într-un fel forma de exprimare a libertății, a gândirii pe care un sportiv o trăia acolo, pe tatami.Era perioada cruntă a comunismului în care singurul sport de arte marțiale acceptat și mediatizat. “Aveam nouă ani și eram un puști foarte bine dezvoltat pentru acea vârstă. Îmi plăcea să fac sport. Mi se dusese faima în cartier că pot face o sută de flotări dintr-o singură bucată. De acest lucru avea să audă și domnul Marius Vizer, actualul președinte al Federației Internaționale de Judo, care pe-atunci locuia în localitatea Tinca. Întâlnirea mea cu domnul Marius Vizer avea să-mi traseze drumul în viață…
“Cum tata a pățit un necaz mare, domnul Marius Vizer a venit la Oradea să mă vadă. Era bun prieten cu tatăl meu. Îi promisese tatălui că se va ocupa de creșterea mea, dacă el va păți ceva. Și-a ținut promisiunea. A întrebat-o pe mama dacă este de acord să merg cu dânsul la Tinca. Urma să fac judo dar și școală. Domnul Vizer era profesor de sport acolo.
Așa se face că l-am urmat. Timp de aproape o jumătate de an am locuit în casa părintească a dânsului. Mergeam la școală, dar făceam și judo. Saltelele de antrenament erau puse într-o sală de clasă. Masa o serveam la o cantină din zonă. Îmi aduc aminte că la dânsul acasă, mai stateau în cameră cu mine încă doi copii. Proveneau tot din familii nevoiașe. Îi luase pentru că erau foarte talentați la judo.Când ne-am mutat la internatul din Tinca venea periodic și ne aducea mâncare pregătită acasă..„L-am mai avut antrenor până în anul 88-89, când dânsul a plecat din țară. După Revoluție a revenit și a continuat să mă antreneze. Pentru că eram cel mai bun din țară la categoria mea de greutate am fost luat de către clubul Steaua, unde am făcut și armata. În acea perioadă am devenit și campion mondial under 20. Singurul titlu existent la masculin în România. Când am aflat că s-a înființat clubul Liberty Oradea, patronat de domnul Vizer, am decis să mă întorc la mine acasă, unde am continuat să practic judo-ul pentru acest club. Abia mult mai târziu aveam să trec la MMA și la luptele în cușcă, unde domnul Vizer a continuat să mă susțină financiar din banii dânsului…Noi eram amarati, stii..Ai mei divortasera, m-a crescut mama si era greu. Si el ne dadea incaltari, sacouri, haine de la el. Si bani de buzunar. Ce sa zic? A fost mai ceva ca un parinte. Apoi, cand a plecat din tara, ne trimitea de afara pachete cu haine, treninguri, kimono-uri..Iti dai seama cum eram, cum aratam? Nu mai era nimeni ca noi!.Am avut și marea șansă să întâlnesc un om calitatea domnului Vizer care aș putea spune că oarecum m-a înfiat prin ceea ce a făcut pentru mine. Un om care mi-a dat la propriu să îmbrac hainele lui, atunci când crescusem. Care mi-a dat din banii lui o premiere dublă, față de ceea ce am primit de la stat, după ce am devenit campion mondial. Lucrurile astea nu se uită niciodat㔄 a mărturisit Sandu Lungu pentru cancan.ro
”, Sandu Lungu.
Partajează acest conținut:
