Material realizat de Ovidiu Kalman Mureșan Silaghi – avocat partener Societatea civilă de avocați Mureșan-Silaghi
Se consacră de lege lata principiul repartizării aleatorii a cauzelor, cu scopul de a conferi o garanţie în plus independenţei funcţionale a judecătorului şi imparţialităţii actului de justiţie.
Dispozițiile legale în materie prevăd la art. 11 din Legea 303/2004 – Toate persoanele au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, de către o instanță imparțială și independentă, constituită potrivit legii – art. 19 Legea 303/2004 Activitatea de judecată se desfășoară cu respectarea principiilor distribuirii aleatorii a dosarelor și continuității, cu excepția situațiilor în care judecătorul nu poate participa la judecată din motive obiective
CEDO art. 6 – „Orice persoană are dreptul la judecarea in mod echitabil, (. . .) de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege … „
CEDO a statuat ca noţiunea „instanţa stabilită prin lege” presupune asigurarea garanţiilor privind organizarea şi compunerea tribunalului, iar noţiunea de „lege” avută în vedere de art. 6 par. 1 este extensivă, priveşte „nu numai legislaţia referitoare la stabilirea şi competenţa organelor judiciare, dar şi orice altă dispoziţie de drept intern a cărei nerespectare ar fi de natură să conducă la constatarea iregularităţii participării unui membru al formaţiunii de judecată la soluţionarea unei cauze”. Ceea ce contează este ca „tribunalul să răspundă criteriilor de precizie şi accesibilitate, întrucât organizarea sistemului judiciar nu poate fi lăsată la discreţia executivului si nici la discreţia autorităţilor judiciare.
Așadar, nerespectarea principiului repartizării aleatorii ridică o problemă de încălcare a dispoziţiilor art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană.
Curtea Constituțională – decizia 685/2017 – pct. 188 – caracterul aleatoriu al distribuirii cauzelor în sistem informatic, cât și al compunerii completului de judecată instituit prin lege, reprezintă garanții aferente imparțialității obiective a instanței, parte a dreptului la un proces echitabil
Date fiind aceste prevederi legale, se nasc următoarele întrebări: Cine? Cum? și În ce condiții?…… Se verifică respectarea acestor prevederi legale, a acestui principiu și care este controlul legalității asupra unor corecte repartizări aleatorii a dosarelor?
Singurul mijloc care conferă o garanție reală și unică sunt prevederile art. 53 alin. 3 din Legea 303/2004 care arată în mod clar ,,Sistemul de repartizare aleatorie a cauzelor pe completuri de judecată se auditează extern, la fiecare 2 ani, sub conducerea Ministerului de Justiție și cu implicarea societății civile și a organizațiilor profesionale ale magistraților.”
Deși modul de repartizare al dosarelor este reglementat de regulamentul de ordine interioară a instanțelor, la dosarul cauzei nu va exista nicio dovadă a modului cum s-a realizat repartizarea, respectiv cum (informatică, ciclică), când și de către cine?
Practic, auditarea trebuie realizată pentru fiecare instanță în parte, pornind de la Judecătoria Satu Mare până la Înalta Curte de Casație și Justiție, iar toate raporturile trebuie să fie făcute publice.
Astfel, deși aceste prevederi sunt imperative și clare, pe pagina de internet a instanțelor de judecată lipsesc cu desăvârșire aceste informații. De altfel, nu a existat nicio procedură de cooptare a reprezentanților societății civile – ceea ce înseamnă că această procedura imperativă nu este decât încă o prevedere care și așa nu se aplică, cum de altfel găsim în practică numeroase dispoziții.
În decizia CCR/2018 a decis că “încălcarea prevederilor legii referitoare la compunerea completului de judecată exprimă o exigenţă de ordine publică, a cărei încălcare atrage nulitatea absolută a actelor pronunţate de acesta”.
Tot curtea a statuat că „judecătorii trebuie să ia decizii fără niciun fel de restricţii, influenţe, presiuni, ameninţări sau intervenţii, directe sau indirecte, din partea oricărei autorităţi, fie chiar autorităţi judiciare”. Sintagma „fie chiar autorităţi judiciare” se referă la conduita inadecvată, contrară reglementărilor legale, a persoanelor care ocupă diverse funcţii [conducere/execuţie] în sistemul judiciar sau a unor instituţii ce fac parte din autoritatea judecătorească şi care, prin deciziile administrative, luările de poziţie sau activitatea lor, creează o temere magistratului aflat în exerciţiul funcţiunii, de natură a-i influenţa deciziile. Norma exprimă un principiu, acela că independenţa judecătorului, în soluţionarea cauzei pe care acesta o judecă, nu poate fi limitată de nicio persoană sau autoritate a statului. Desigur, independenţa de care se bucură judecătorul nu înseamnă arbitrariu, acesta trebuind să se supună legii [Decizia nr.45 din 30 ianuarie2018, par.108].
Astfel, la dosarul fiecărei cauze, deși avem o fișă E-CRIS, aceasta nu face dovada repartizării dosarului în sistem informatic. Ea face dovada faptului că pe rolul acelei instanțe nu sunt mai multe dosare având același obiect. La dosarul cauzei nu există nicio dovadă clară a repartizării cauzei în mod aleatoriu care să corespundă tuturor dispozițiilor legale amintite mai sus, dispoziții care, reamintim, sunt imperative și obligatorii. Facem această mențiune pentru a nu se înțelege cumva că vorbim despre dispoziții fără sancțiuni.
Exact așa cum în practica contravențională trebuie să existe la dosar dovada verificării metrologice a aparatului radar, așa trebuie să existe la dosar și dovada repartizării aleatorii care s-a efectuat de cine, cum și în ce condiții. În lipsa dovezii de verificare metrologice, procesul verbal este anulat – tot așa și în situația noastră vorbim despre o nulitate absolută în sensul prevederilor art. 281 alin. 1 lit. a Cod. procedură penală, în lipsa dovezii de verificare a sistemului de repartizare aleatorie.
Societatea de Avocați MUREȘAN-SILAGHI
Satu Mare, strada Zutphen, nr. 24
4405050
www.avocatimuresansilaghi.ro
Comments 2