Soluția din dispozitiv nu este justificată de considerentele sentinței, judecătorul fondului limitându-se la a enumera actele medicale depuse de reclamant la dosarul cauzei, a reține că unele dintre acestea nu au făcut obiectul analizei comisiei de evaluare întrucât nu au fost depuse la dosarul de evaluare și a concluziona că la evaluare trebuie avute în vedere toate circumstanțele și faptele rezultate din acte emise anterior certificatului, fără a realiza o analiză concretă, în fapt și drept, a legalității actului administrativ atacat, din perspectiva argumentelor reclamantului, apărărilor pârâtei și a probelor administrate în cauză.
Astfel, Curtea a constatat că judecătorul fondului nu a analizat deloc legalitatea soluției de neîncadrare a reclamantului în grad de handicap în raport cu afecțiunile aferente codurilor de boală menționate în cuprinsul actului administrativ atacat. Or, stabilirea nelegalității actului, cu consecința anulării acestuia, impunea realizarea controlului judiciar de legalitate, conform art. 8 alin. 1, art. 12-13 și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Curtea de Apel Oradea – Secția de contencios administrativ și fiscal:
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor legale incidente și a actelor și lucrărilor dosarului, a constatat următoarele:
Intimatul-reclamant (I-r) a investit instanța de contencios administrativ, în condițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 și art. 87 alin. 5 din Legea nr. 448/2006, cu o acțiune în anularea certificatului nr. (…)/23.02.2023, emis de recurenta-pârâtă Comisia de Evaluare a Persoanelor adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Județean Satu Mare, act prin care acesta nu a fost încadrat în grad de handicap, în raport cu codurile de boală I48 și I50.
Soluția primei instanțe, de admitere în parte a acțiunii și de obligare a pârâtei să emită o decizie de încadrare în grad de handicap corespunzătoare afecțiunilor de care suferă reclamantul, a fost criticată de recurenta-pârâtă din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, ce privește situația „când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material”.
Văzând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs, din oficiu, circumscris motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 Cod procedură civilă, a invocat lipsa unei motivări corespunzătoare a hotărârii primei instanțe, care să sprijine soluția din dispozitiv, respectiv care să cuprindă a analiză concretă a legalității actului administrativ atacat, în raport cu criticile formulate de reclamant și apărările pârâtei.
Analizând cu prioritate motivul de casare invocat din oficiu, care privește situația când ”hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei”, Curtea a constatat că este incident în cauză.
În acest sens, s-a reținut că soluția din dispozitiv nu este justificată de considerentele sentinței, judecătorul fondului limitându-se la a enumera actele medicale depuse de reclamant la dosarul cauzei, a reține că unele dintre acestea nu au făcut obiectul analizei comisiei de evaluare întrucât nu au fost depuse la dosarul de evaluare și a concluziona că la evaluare trebuie avute în vedere toate circumstanțele și faptele rezultate din acte emise anterior certificatului, fără a realiza o analiză concretă, în fapt și drept, a legalității actului administrativ atacat, din perspectiva argumentelor reclamantului, apărărilor pârâtei și a probelor administrate în cauză.
Astfel, Curtea a constatat că judecătorul fondului nu a analizat deloc legalitatea soluției de neîncadrare a reclamantului în grad de handicap în raport cu afecțiunile aferente codurilor de boală menționate în cuprinsul actului administrativ atacat, respectiv I48 (Fibrilație atrială, flutter) și I50 (Insuficiență cardiacă). Or, stabilirea nelegalității actului, cu consecința anulării acestuia, impunea realizarea controlului judiciar de legalitate, conform art. 8 alin. 1, art. 12-13 și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Pe de altă parte, judecătorul fondului nu a argumentat, în fapt și în drept, de ce se impunea soluția de anulare a actului administrativ atacat în raport cu actele medicale nedepuse de reclamant la dosarul de evaluare, deși pârâta a formulat apărări în sensul că legalitatea actului se poate analiza doar în raport cu actele depuse la dosarul de evaluare. Mai mult, judecătorul fondului nu a realizat o analiză concretă a criticilor invocate de reclamant în susținerea cererii de anulare a certificatului atacat și nici nu a argumentat, în fapt și drept, relevanța, sub aspectul încadrării acestuia în grad de handicap, a actelor medicale nedepuse la comisia de evaluare și, implicit, asupra legalității certificatului nr. (…)/23.02.2023.
În consecință, Curtea a constatat că motivarea sentinței nu respectă prevederile art. 425 alin. 1 lit. b) Cod procedură civilă, care stabilesc că în considerente se va expune ”situația de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”, respectiv soluția din dispozitiv nu este susținută de considerente.
Astfel, este incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 Cod procedură civilă, iar raportat la faptul că nu se poate reține că s-a intrat în judecata fondului, s-a impus, conform art. 489 alin. 2 teza I Cod procedură civilă, trimiterea cauzei la aceeași instanță, pentru rejudecarea fondului.
În această situație nu s-a mai justificat analizarea criticilor invocate de recurentă în susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din același act normativ, analiză care are ca situație premisă realizarea de către judecătorul fondului a unei cercetări concrete a fondului acțiunii, or, considerentele sentinței nu relevă o astfel de analiză.
Pentru aceste motive, în baza art. art. 496 alin. 2 și art. 498 alin. 2 teza I Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul formulat de recurenta-pârâtă, a casat în tot sentința atacată și a trimis cauza pentru o nouă judecată la aceeași instanță, care va ține cont de considerentele prezentei decizii.
