În aceste zile sfinte, când timpul pare că se oprește pentru a face loc reflecției, Crăciunul ne amintește de esența noastră profund umană: nevoia de a fi aproape unii de alții, de a dărui, de a ierta și de a păstra vie credința că binele are întotdeauna ultimul cuvânt. Nașterea Domnului este mai mult decât o sărbătoare – este un mesaj tăcut, dar puternic, despre iubire, smerenie și speranță reînnoită.
Vă dorim ca această lumină a Crăciunului să vă încălzească sufletele, să vă aducă liniște în gânduri și curaj în inimă. Să fie un prilej de regăsire interioară, de întoarcere către valorile care ne țin împreună ca oameni: bunătatea, respectul, adevărul și compasiunea. Într-o lume adesea grăbită și tensionată, Crăciunul ne cheamă la umanitate, la gesturi simple, dar sincere, care pot schimba vieți.
Ne gândim cu recunoștință la toți cei care, poate, întâmpină aceste sărbători cu mai puțină bucurie, cu dor, cu lipsuri sau cu poveri grele. Fie ca pacea Crăciunului să le aducă alinare, iar solidaritatea noastră să nu rămână doar un gând, ci să se transforme în fapte. Un cuvânt bun, o mână întinsă, o clipă de atenție pot deveni adevărate daruri ale Nașterii Domnului.
Vă dorim să aveți parte de clipe senine alături de cei dragi, de mese în care nu doar bucatele să fie bogate, ci și sufletele, de seri în care lumina din case să fie dublată de lumina din inimă. Să pășim în noul an cu încredere, cu dorința de a fi mai buni, mai drepți și mai atenți unii la alții.
Crăciun fericit, cu sănătate, pace și nădejde!
Fie ca spiritul acestei sărbători să vă însoțească nu doar acum, ci în fiecare zi.
Din cerul sfânt, cu pas divin,
Coboară Domnul blând, senin,
Nu vine-n aur sau veșmânt,
Ci-n iesle rece, pe pământ.
Nu S-a născut din neam bogat,
Nici în mătase înfășat,
Ci printre paie, simplu, gol,
Să fie-al tuturor simbol.
A venit să ne mântuiască,
Din teamă, ură, viață seacă,
Să pună-n inimi iar lumină,
Și-n om speranța cea deplină.
Ne-a adus urări curate,
De bine, pace, sănătate,
Cuvinte Sfinte, fără glas,
Dar vii în fiecare pas.
Și-n fiecare om rănit,
El s-a lăsat iar răstignit,
Ca noi să fim mai buni, mai drepți,
Mai oameni simpli și-nțelepți.
Și azi, când lumea-i obosită,
De teamă, lacrimi și ispită,
Ne-amintește, mic și viu,
Că omul e mai mult… când știe să fie om, nu doar pustiu.
Partajează acest conținut:
