La 12 noiembrie 2019, reclamanții din litigiul principal au sesizat Curtea de Apel Ploiești, instanța de trimitere, cu o acțiune în anularea în parte a Hotărârii nr. 1348, în măsura în care prin aceasta s‑a modificat procedura de promovare efectivă a judecătorilor la tribunale și la curțile de apel, înlocuind fostele probe scrise cu o evaluare a activității și a conduitei candidaților în ultimii trei ani de activitate.
Potrivit reclamanților din litigiul principal, noua procedură se îndepărtează de principiul promovării meritocratice, întemeindu‑se pe aprecieri discreționare și subiective. În plus, acordând o putere preponderentă președinților curților de apel, această nouă procedură ar determina apariția unor atitudini de subordonare ierarhică față de judecătorii de la instanțele superioare chemați să evalueze activitatea judecătorilor candidați la promovare.
O astfel de schimbare a procedurii de promovare a judecătorilor este de natură să afecteze independența acestora din urmă. În special, noua procedură ar fi contrară dreptului Uniunii și obligațiilor care se impun României în temeiul, printre altele, al mecanismului de cooperare și de verificare (denumit în continuare „MCV”) instituit prin Decizia 2006/928 și al rapoartelor întocmite în cadrul acestui mecanism.
În această privință, pe de o parte, instanța de trimitere dorește să afle dacă MCV și rapoartele menționate constituie acte care pot fi supuse interpretării Curții.
Pe de altă parte, această instanță are îndoieli cu privire la compatibilitatea unui sistem de promovare precum cel introdus prin reglementarea în discuție în litigiul principal cu principiul independenței judecătorilor.
Curtea de Apel Ploiești a formulat următoarele întrebări:
<<1)MCV, instituit potrivit Deciziei [2006/928], trebuie considerat un act adoptat de o instituție a Uniunii Europene, în sensul articolului 267 TFUE, care poate fi supus interpretării [Curții]? Conținutul, caracterul și întinderea temporală a MCV instituit potrivit Deciziei [2006/928] se circumscriu [Tratatului de aderare]? Cerințele formulate în rapoartele întocmite în cadrul MCV au caracter obligatoriu pentru [România]?
2) Poate fi interpretat principiul independenței judecătorilor, consacrat de articolul 19 alineatul al doilea [paragraf] [TUE] și articolul 47 din [cartă], precum și în jurisprudența [Curții], cu referire la articolul 2 TUE, în sensul că privește și procedurile privind promovarea judecătorilor în funcție?
3) Se aduce atingere acestui principiu prin instituirea unui sistem de promovare la instanța superioară bazat exclusiv pe o evaluare sumară a activității și a conduitei realizată de o comisie compusă din președintele instanței de control judiciar și judecători ai acesteia, care realizează, separat, pe lângă evaluarea periodică a judecătorilor, atât evaluarea judecătorilor pentru promovare, cât și controlul judiciar al hotărârilor pronunțate de aceștia?
4) Se aduce atingere principiului independenței judecătorilor, consacrat de articolul 19 alineatul al doilea [paragraf] [TUE] și articolul 47 din [cartă], precum și în jurisprudența [Curții], cu referire la articolul 2 TUE, în situația în care statul român nesocotește predictibilitatea și securitatea juridică a dreptului Uniunii Europene, acceptând MCV și rapoartele sale și conformându‑se acestora vreme de peste 10 ani, iar apoi schimbând inopinat procedura de promovare a judecătorilor în funcții de execuție, împotriva recomandărilor MCV?” CSM susține că, prin intermediul întrebărilor preliminare, instanța de trimitere solicită Curții să se pronunțe cu privire la legalitatea noului regim de promovare a judecătorilor în discuție în litigiul principal, iar nu să interpreteze dreptul Uniunii. Prin urmare, Curtea nu ar avea competența să se pronunțe cu privire la aceste întrebări.>>
La 17 septembrie 2019, Secția pentru judecători a
Reclamanții din litigiul principal susțin că înlocuirea fostelor probe scrise cu o evaluare a activității și a conduitei candidaților de către președintele și de către membri ai instanței superioare respective ar face ca sistemul de promovare să fie subiectiv și discreționar.
Curtea de Apel Ploiești solicită Curții de Justiție să se pronunțe cu privire la compatibilitatea unei astfel de reforme cu principiul independenței judecătorilor.
În acest context, Curtea reține că dreptul Uniunii nu se opune, în principiu, ca promovarea judecătorilor la o instanță superioară să se întemeieze pe o evaluare a activității și a conduitei lor de către o comisie compusă din președintele și din membri ai acestei instanțe superioare. Cu toate acestea, condițiile de fond și modalitățile procedurale care guvernează adoptarea deciziilor de promovare trebuie să fie de așa natură încât să nu poată da naștere, în percepția justițiabililor, unor îndoieli legitime referitoare la independența și la imparțialitatea judecătorilor în cauză, odată ce persoanele interesate sunt promovate.
Curtea observă că procedura de promovare a judecătorilor în funcție la instanțele inferioare din România este structurată în două etape. Prima etapă, care permite o promovare „pe loc”, fără schimbarea repartizării, se bazează pe un concurs scris destinat să evalueze atât cunoștințele teoretice, cât și competențele practice ale candidaților. A doua etapă, denumită „promovare efectivă”, permite candidaților deja promovați „pe loc” să fie repartizați efectiv la o instanță superioară.
Numai în cadrul acestei a doua etape evaluarea este efectuată de o comisie alcătuită, la nivelul fiecărei curți de apel, din președintele acestei instanțe și din patru dintre membrii instanței respective, desemnați de Secția pentru judecători a CSM. Deși reforma celei de a doua etape este, potrivit Curții de Apel Ploiești, susceptibilă să conducă la o concentrare a puterii în mâinile anumitor membri ai comisiei de evaluare și în special ale președintelui său, ea nu poate fi însă considerată ca fiind, ca atare, incompatibilă cu dreptul Uniunii.
Revine Curții de Apel Ploiești sarcina de a verifica dacă respectiva concentrare a puterii poate oferi, în practică, singură sau în combinație cu alți factori, persoanelor care beneficiază de aceasta capacitatea de a influența orientarea deciziilor judecătorilor în discuție și de a crea astfel o lipsă de independență sau o aparență de părtinire a acestora care este de natură să aducă atingere încrederii pe care justiția trebuie să o inspire justițiabililor într-o societate democratică și într-un stat de drept. Potrivit Curții, dosarul nu cuprinde niciun element care să demonstreze că o asemenea eventuală concentrare a puterii ar putea, singură, să confere în practică o astfel de capacitate de influențare și niciun alt element care ar putea, în combinație cu concentrarea puterii menționată, să producă asemenea efecte care ar fi de natură să dea naștere, în percepția justițiabililor, unor îndoieli cu privire la independența judecătorilor promovați.
În ceea ce privește condițiile de fond care guvernează adoptarea deciziilor de promovare efectivă și în special evaluarea activității și a conduitei candidaților, aceasta din urmă se întemeiază pe criterii care par relevante pentru aprecierea meritelor lor profesionale. Aceste criterii par să facă obiectul unor aprecieri obiective pe baza unor elemente verificabile.
În ceea ce privește modalitățile procedurale care guvernează adoptarea acestor decizii, nici ele nu par a fi de natură să pună în pericol independența judecătorilor promovați. Astfel, comisia de evaluare trebuie să își motiveze aprecierile, iar candidatul în cauză le poate contesta în fața Secției pentru judecători a CSM.
Pentru aceste motive, în 7 septembrie, Curtea (Camera întâi) a declarat:
“1) Decizia 2006/928/CE a Comisiei din 13 decembrie 2006 de stabilire a unui mecanism de cooperare și de verificare a progresului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de referință specifice în domeniul reformei sistemului judiciar și al luptei împotriva corupției constituie un act adoptat de o instituție a Uniunii Europene, care poate fi interpretat de Curte în temeiul articolului 267 TFUE. Această decizie intră, în ceea ce privește natura sa juridică, conținutul său și efectele sale în timp, în domeniul de aplicare al Tratatului între statele membre ale Uniunii Europene și Republica Bulgaria și România privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană. Obiectivele de referință care figurează în anexa la decizia menționată urmăresc să asigure respectarea de către România a valorii statului de drept prevăzute la articolul 2 TUE și au caracter obligatoriu pentru statul membru respectiv, în sensul că acesta din urmă este ținut să ia măsurile adecvate pentru atingerea acestor obiective, ținând seama în mod corespunzător, în temeiul principiului cooperării loiale prevăzut la articolul 4 alineatul (3) TUE, de rapoartele întocmite de Comisia Europeană pe baza aceleiași decizii, în special de recomandările formulate în rapoartele menționate.
2) Articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE coroborat cu articolul 2 TUE și cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că o reglementare națională privind regimul de promovare a judecătorilor trebuie să garanteze respectarea principiului independenței judecătorilor.
3) Articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE coroborat cu articolul 2 TUE și cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale în temeiul căreia regimul de promovare a judecătorilor la o instanță superioară se bazează pe o evaluare a activității și a conduitei persoanelor interesate, realizată de o comisie compusă din președintele acestei instanțe superioare și din membri ai acesteia, în măsura în care condițiile de fond și modalitățile procedurale care guvernează adoptarea deciziilor de promovare efectivă sunt de așa natură încât nu pot da naștere, în percepția justițiabililor, unor îndoieli legitime referitoare la impenetrabilitatea judecătorilor în discuție în privința unor elemente exterioare și la neutralitatea lor în raport cu interesele care se înfruntă, odată ce persoanele interesate sunt promovate.
4) Decizia 2006/928 trebuie interpretată în sensul că nu se opune unei reglementări naționale de modificare a regimului de promovare a judecătorilor atunci când, în rapoartele întocmite în temeiul acestei decizii, Comisia Europeană nu a formulat nicio recomandare referitoare la o astfel de modificare.”
Hotarâre integrală: https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf;jsessionid=1E830420AA557C849D3465B7985D3CFF?text=&docid=277061&pageIndex=0&doclang=RO&mode=req&dir=&occ=first&part=1&cid=2795548
Partajează acest conținut:
