Guvernul României, în cadrul ședinței din 4 ianuarie 2024, a adoptat proiectul de lege pentru introducerea, modificarea sau completarea mențiunii privind transpunerea normelor Uniunii Europene în cuprinsul unor acte normative, pentru modificarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală.
La data de 18.10.2023, Comisia Europeană (COM) a adoptat un pachet decizional privind cazurile de încălcare a dreptului UE în domeniul justiției. Printre deciziile adoptate în acest context se numără și emiterea scrisorii de punere în întârziere în cauza 2023/2017 – procedură de infringement având ca obiect transpunerea parțială de către România a art. 24 alin. (1) par. 2 din Directiva 2016/800 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind garanțiile procedurale pentru copiii care sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale.
Proiectul de lege asigură transpunerea completă a Directivei 2016/800/UE privind garanțiile procedurale pentru copiii care sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale și a Directivei 2013/48/UE privind dreptul de a avea acces la un avocat în cadrul procedurilor penale și al procedurilor privind mandatul european de arestare, precum și dreptul ca o persoană terță să fie informată în urma privării de libertate și dreptul de a comunica cu persoane terțe și cu autorități consulare în timpul privării de libertate.
În ceea ce privește Directiva 2016/800/UE, proiectul de lege completează doisprezece acte normative la nivel de lege, în sensul includerii mențiunii de trimitere la directivă în măsurile de transpunere sau la adoptarea acestora.
Cu privire la Directiva 2013/48/UE, proiectul transpune anumite dispoziții din această directivă, prin completarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală și a Codului de procedură penală. De pildă, una dintre prevederile legislative vizează dreptul persoanei reținute de a solicita încunoștințarea unui membru de familie sau terțe persoane despre măsura luată. Atât cererea, cât și încunoștințarea se consemnează într-un proces-verbal.
De asemenea, orice neexercitare a dreptului de a fi asistat de un avocat ales pe parcursul procesului penal trebuie să fie voluntară şi neechivocă și nu împiedică exercitarea ulterioară, oricând pe parcursul procesului penal, a acestui drept. În cazul neexercitării dreptului de a fi asistat de un avocat ales, suspectul sau inculpatul este informat de către organele judiciare, într-un limbaj simplu și accesibil acestuia, cu privire la conținutul dreptului și la posibilele consecințe ale neexercitării acestuia.
Proiectul de lege va fi transmis spre dezbatere Parlamentului, cu solicitarea de a fi aprobat în procedură de urgență.
Redăm modificările duse:
După articolul 110 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 mai 2018, cu modificările și completările ulterioare, se introduce mențiunea privind transpunerea normelor Uniunii Europene, cu următorul cuprins:
„Prezenta lege transpune dispozițiile art. 6 alin. (4) lit. a) și alin. (5), art. 18 și ale art. 20 alin. (3) din Directiva (UE) 2016/800 a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2016 privind garanţiile procedurale pentru copiii care sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 132 din 21 mai 2016.”
După articolul 25 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 23 octombrie 2001, cu modificările și completările ulterioare, se introduce mențiunea privind transpunerea normelor Uniunii Europene, cu următorul cuprins:
„Prezenta lege transpune dispozițiile art. 14 alin. (3) din Directiva (UE) 2016/800 a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2016 privind garanţiile procedurale pentru copiii care sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 132 din 21 mai 2016.”
După articolul 82 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările și completările ulterioare, se introduce mențiunea privind transpunerea normelor Uniunii Europene, cu următorul cuprins:
„Prezenta lege transpune dispozițiile art. 20 alin. (1) din Directiva (UE) 2016/800 a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2016 privind garanţiile procedurale pentru copiii care sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 132 din 21 mai 2016.”
Art. IV. După articolul 155 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și drepturilor copilului, republicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 159 din 5 martie 2014, cu modificările și completările ulterioare, se introduce mențiunea privind transpunerea normelor Uniunii Europene, cu următorul cuprins:
„Prezenta lege transpune dispozițiile art. 9 alin. (1), art. 12 alin. (5) lit. a) și b) și ale art. 14 alin. (4) din Directiva (UE) 2016/800 a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2016 privind garanţiile procedurale pentru copiii care sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 132 din 21 mai 2016.”
Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 27 mai 2019, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:
1. La articolul 101, alineatul (4) se modifică și va avea următorul cuprins:
„(4) Persoana reținută poate solicita să fie încunoștințată despre măsura luată un membru de familie ori o altă persoană, pe care o desemnează aceasta. Atât cererea, cât și încunoștințarea se consemnează într-un proces-verbal. Dispozițiile art. 210 din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător.”
2. La mențiunea privind transpunerea normelor Uniunii Europene, punctul 10 se modifică și va avea următorul cuprins:
„10. dispoziţiile art. 5 alin. (3) și ale 10 alin. (4), (5) şi (6) din Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2013/48/UE din 22 octombrie 2013 privind dreptul de a avea acces la un avocat în cadrul procedurilor penale şi al procedurilor privind mandatul european de arestare, precum şi dreptul ca o persoană terţă să fie informată în urma privării de libertate şi dreptul de a comunica cu persoane terţe şi cu autorităţi consulare în timpul privării de libertate, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 294 din 6 noiembrie 2013;”
3. La menţiunea privind transpunerea normelor Uniunii Europene din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 411 din 27 mai 2019, cu modificările și completările ulterioare, după punctul 12 se introduce un nou punct, pct. 13, cu următorul cuprins:
„13. dispoziţiile art. 2 alin. (2), art. 17 și ale art. 19 din Directiva (UE) 2016/800 a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2016 privind garanţiile procedurale pentru copiii care sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 132 din 21 mai 2016.”
ART. VI După articolul 83 din Legea nr. 123/2006 privind statutul personalului de probaţiune, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 407 din 10 mai 2006, cu modificările și completările ulterioare, se introduce mențiunea privind transpunerea normelor Uniunii Europene, cu următorul cuprins:
Art. VII. După articolul 2664 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011, cu modificările și completările ulterioare, se introduce mențiunea privind transpunerea normelor Uniunii Europene, cu următorul cuprins:
„Prezenta lege transpune dispozițiile art. 3 pct. 1, 2 și 3 din Directiva (UE) 2016/800 a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2016 privind garanţiile procedurale pentru copiii care sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 132 din 21 mai 2016.”
Art. VIII. După articolul 446 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 24 iulie 2009, cu modificările și completările ulterioare, se introduce mențiunea privind transpunerea normelor Uniunii Europene, cu următorul cuprins:
„Prezenta lege transpune dispozițiile art. 7 alin. (1), art. 12 alin. (3) și ale art. 14 alin. (3) din Directiva (UE) 2016/800 a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2016 privind garanţiile procedurale pentru copiii care sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 132 din 21 mai 2016.”
Art. IX. Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 15 iulie 2010, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și completează după cum urmează :
1. La articolul 10, după alineatul (6) se introduce un nou alineat, alin. (7), cu următorul cuprins:
„(7) Orice neexercitare a dreptului de a fi asistat de un avocat ales pe parcursul procesului penal trebuie să fie voluntară şi neechivocă și nu împiedică exercitarea ulterioară, oricând pe parcursul procesului penal, a acestui drept. În cazul neexercitării dreptului de a fi asistat de un avocat ales, suspectul sau inculpatul este informat de către organele judiciare, într-un limbaj simplu și accesibil acestuia, cu privire la conținutul dreptului și la posibilele consecințe ale neexercitării acestuia.”
2. La articolul 89, după alineatul (1) se introduc trei noi alineate, alin. (11) – (13), cu următorul cuprins:
„(1^1) Suspectul sau inculpatul poate să nu-și exercite dreptul de a fi asistat de un avocat ales. Neexercitarea acestui drept de către suspect sau inculpat trebuie să fie voluntară şi neechivocă, poate fi adusă la cunoștința organului judiciar oral sau în scris și nu împiedică exercitarea ulterioară, oricând pe parcursul procesului penal, a dreptului de a fi asistat de un avocat ales.
(1^2) Dacă suspectul sau inculpatul nu își exercită dreptul de a fi asistat de către un avocat ales în condițiile alin. (11), organul judiciar îl informează, într-un limbaj simplu și accesibil, asupra conținutului dreptului prevăzut la art. 83 lit. c), asupra posibilelor consecințe ale neexercitării acestuia, precum și asupra posibilității de a-și exercita ulterior, oricând pe parcursul procesului penal, dreptul de a fi asistat de către un avocat ales.
(1^3) Decizia suspectului sau a inculpatului privind neexercitarea dreptului de a fi asistat de un avocat, caracterul voluntar și neechivoc al acesteia, precum și informarea prevăzută la alin. (12) se consemnează în scris de către organul judiciar. ”
3. La articolul 210, alineatul (6) se modifică și va avea următorul cuprins:
„(6) În mod excepțional, încunoștințarea poate fi întârziată cel mult 4 ore doar în situația în care, având în vedere circumstanțele specifice ale cauzei, există o necesitate urgentă de a preveni:
a) producerea unor consecințe negative grave pentru viața, libertatea sau integritatea fizică a unei persoane;
b) periclitarea considerabilă a procedurilor penale.”
4. După articolul 603 se introduce mențiunea privind transpunerea normelor Uniunii Europene, cu următorul cuprins:
„Prezenta lege transpune dispozițiile:
1. art. 3 alin. (1) –(4), art. 4, art. 5 alin. (1)-(3), art. 6 alin. (1) și (2) , art. 7 alin. (1), art. 8 alin. (1) și (3), art. 9, art. 10 alin. (2), art. 12 alin. (1) și (2), art. 13 și art. 15 alin. (2) din Directiva 2013/48/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2013 privind dreptul de a avea acces la un avocat în cadrul procedurilor penale și al procedurilor privind mandatul european de arestare, precum și dreptul ca o persoană terță să fie informată în urma privării de libertate și dreptul de a comunica cu persoane terțe și cu autorități consulare în timpul privării de libertate, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 294 din 6 noiembrie 2013;
2. art. 2 alin. (3) și (4), art. 3 pct. 3, art. 4, art. 5, art. 6 alin. (1) – (5) și (7), art. 7 alin. (1) – (8), art. 8 alin. (2), art. 9 alin. (1) și (2), art. 10, art. 11, art. 13, art. 14 alin. (1) – (3), art. 15, art. 16, art. 18, art. 19, art. 20 alin. (1) și (2) și ale art. 22 din Directiva (UE) 2016/800 a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2016 privind garanţiile procedurale pentru copiii care sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale, publicată înJurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 132 din 21 mai 2016.”
Art. X. După articolul 124 din Legea nr. 252/2013 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de probaţiune, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 14 august 2013, cu modificările și completările ulterioare, se introduce mențiunea privind transpunerea normelor Uniunii Europene, cu următorul cuprins:
„Prezenta lege transpune dispozițiile art. 7 alin. (1)-(3), alin. (4) lit. a) și c), alin. (7), art. 20 alin. (4) și ale art. 22 din Directiva (UE) 2016/800 a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2016 privind garanţiile procedurale pentru copiii care sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 132 din 21 mai 2016.”
Art. XI. După articolul 191 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, cu modificările și completările ulterioare, se introduce mențiunea privind transpunerea normelor Uniunii Europene, cu următorul cuprins:
„Prezenta lege transpune dispozițiile art. 8 alin. (1), (3) și (4), art. 12, art. 13, art. 14 alin. (1), art. 19 și ale art. 22 din Directiva (UE) 2016/800 a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2016 privind garanţiile procedurale pentru copiii care sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 132 din 21 mai 2016.”
Art. XII. Menţiunea privind transpunerea normelor Uniunii Europene din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 389 din 23 mai 2016, se modifică și va avea următorul cuprins:
„Prezenta ordonanţă de urgenţă transpune:
1. dispozițiile art. 2 lit. c) pct. (ii) şi (iii), lit. e), art. 3 alin. (5), art. 4 alin. (2), (3), (4) şi (7), art. 5 alin. (2), art. 7 alin. (2), art. 9 lit. b) şi f), art. 15 alin. (2) şi art. 20 alin. (3) lit. e) din Directiva 2011/93/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor şi a pornografiei infantile, de înlocuire a Deciziei-cadru 2004/68/JAI, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 335 din 17 decembrie 2011;
2. dispozițiile art. 4 alin. (4) şi art. 5 alin. (2) din Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 mai 2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 142 din 1 iunie 2012;
3. dispozițiile art. 7 din Directiva 2008/99/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind protecţia mediului prin intermediul dreptului penal, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 328 din 6 decembrie 2008;
4. dispozițiile art. 3 alin. (2) din Directiva 2014/62/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 mai 2014 privind protecţia prin măsuri de drept penal a monedei euro şi a altor monede împotriva falsificării şi de înlocuire a Deciziei-cadru 2000/383/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 151 din 21 mai 2014;
5. dispozițiile art. 5 alin. (2), art. 6 alin. (5) prima teză, art. 7 alin. (2), (3), (4), art. 11 alin. (3), art. 20 lit. a) – c), art. 22 alin. (3), (4) şi (6), art. 23 alin. (1) şi (2), lit. a) – d), art. 24 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea şi protecţia victimelor criminalităţii şi de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 315 din 14 noiembrie 2012.
6. dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. b) pct. iii) și v), art. 6 alin. (3) lit. a), art. 7 alin. (1) și (4) lit. b), art. 10, art. 11, art. 13 alin. (2), art. 14 alin. (3), art. 16 și ale art. 18 din Directiva (UE) 2016/800 a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2016 privind garanţiile procedurale pentru copiii care sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 132 din 21 mai 2016.”
Partajează acest conținut:
