Luni, 27 noiembrie 2023, av. dr. Traian Briciu, președintele Uniunii Naționale a Barourilor din România, a transmis Guvernului României un memoriu:
Uniunea Naţională a Barourilor din România a luat act de H.G. nr. 1117 din 16 noiembrie 2023, privind aprobarea Metodologiei pentru raportarea durabilității Codul român al sustenabilității, (publicată în M. Of. nr. 1052 bis, din 21.11.2023) și constată că anumite dispoziții referitoare la criteriul 19 – Influenţă politică – nu au o bază legală şi chiar încalcă legislaţia naţională.
Potrivit acestei reglementări, noțiunea „influența politică” include „atât legăturile financiare, cât şi personale dintre o organizație și politică, cum ar fi (…) firme de avocatură”. Entitățile cu peste 500 de salariați sunt obligate să raporteze ”contribuțiile semnificative legate de procedurile de adoptare de acte normative” către „firmele de avocatură” cu care colaborează. Orice alte entități pot raporta voluntar aceste aspecte. Dispozițiile fiind extrem de confuze, se pretează la interpretări abuzive, lipsite de predictibilitate.
Din prevederile legii nr. 51/1995 rezultă în mod clar că profesia de avocat nu reprezintă un vector al activităților politice, inclusiv pentru motivul – cu valoare de principiu – că profesia de avocat este independentă. Astfel, orice raportare de genul celei prevăzute de Codul român al sustenabilității încalcă prevederile legale și secretul profesional.
Potrivit H.G. nr. 1117/2023 (Anexa), entitățile cu peste 500 de salariați sunt obligate să raporteze – pe platforma codsustenabilitate.gov.ro – rapoarte de sustenabilitate, care pot fi accesate transparent de toate părțile interesate. De asemenea, orice alte entităţi pot publica aceste rapoarte de sustenabilitate.
Metodologia prevede un set de criterii care servesc la clasificarea domeniilor de raportare cu privire la sustenabilitate. Criteriul nr. 19, denumit „Influența politică”, prevede la alin. ultim că „entitatea (care are peste 500 de salariați n.n.) raportează toate contribuțiile semnificative legate de procedurile de adoptare de acte normative, precum și toate modalitățile de finanţare a activității partidelor politice și a campaniilor electorale”.
În același timp, se prevede că noţiunea „influența politică” include „atât legăturile financiare, cât şi personale dintre o organizație și politică, cum ar fi apartenenţa la grupuri de interese, cooperarea cu agenții de lobby adecvate, firme de avocatură, firme de consultanţă şi relații publice, fundaţii şi think-tankuri. De asemenea, poate include iniţiative corporative legate de evenimente şi apartenenţa la grupuri de lucru specifice, active din punct de vedere politic”.
Cu privire la aceste aspecte avem următoarele observaţii:
1. Nu există nicio bază legală (Directivă europeană, Regulament european sau lege naţională) care să impună obligația de raportare a contribuțiilor monetare făcute de companiile cu peste 500 de angajați către „firmele” de avocatură. Astfel că un act administrativ inferior legii, cum este o hotărâre de Guvern, nu poate adăuga la lege, fiind pasibil de a fi atacat în contencios administrativ. Menţionăm faptul că Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat reglementează, atât activitățile avocațiale, cât și natura și specificul acestora. Din prevederile legii rezultă în mod clar că profesia de avocat nu reprezintă un vector al activităților politice, inclusiv pentru motivul – cu valoare de principiu – că profesia de avocat este independentă.
2. Obligarea entităților cu peste 500 de angajați să raporteze public informaţii cu privire la cabinetele /societățile de avocatură cu care lucrează, cât și valoarea monetară a contribuțiilor către aceste cabinete/societăți reprezintă o breșă inadmisibilă în secretul profesional, care este absolut şi presupune confidențialitatea oricăror comunicări avocat – client, inclusiv cele cu privire la obiectul contractului avocat- client și onorariile corespunzătoare.
3. Exprimările din textele invocate sunt confuze şi, ca atare, lipsite de predictibilitate și susceptibile de interpretări abuzive, dovedind necunoaşterea dreptului român şi a terminologiei specifice dreptului național. În România nu există „firme” de avocatură, ci societăți sau cabinete, conform Legii nr. 51/1995. Observăm că definirea „influenței politice” în cadrul Metodologiei este copiată cuvânt cu cuvânt din Codul German al Sustenabilității (singurul stat european în care mai există un astfel de cod), fără să țină cont de specificul profesiei de avocat din România, unde modalitățile specifice prin care se realizează activitatea avocatului sunt prevăzute limitativ la art. 3 din Legea nr. 51/1995 iar aceste dispoziții exclud activitățile de lobby sau orice alte activități de influențate a politicului.
Având în vedere aceste considerente, vă solicităm adoptarea de urgenţă a unei Hotărâri de Guvern care să modifice definiția „influenței politice”, aşa cum este redactată în Codul Român al Sustenabilității, eliminând sintagma „firme de avocatură”, întrucât potrivit dreptului român, acestea nu pot fi asimilate sub nicio formă politicii.
Memoriu: https://www.unbr.ro/wp-content/uploads/2023/11/411-ORG-2023_MEmoriu-Codul-Sustenabilitatii.pdf
