GRAȚIAN CRĂCIUN CHIȘ(IU)
S-a născut la data de 5 octombrie 1912, în Burzuc, jud. Bihor, din părinți Gheorghe și Floare, țărani înstăriți. Tatăl său, Gheorghe Chiș (Nuțu Pavelii) a participat, din proprie inițiativă, la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918.
Grațian Crăciun Chișiu urmează cursurile primare în localitatea natală, iar liceul la Oradea, la renumitul Colegiu „Emanuil Gojdu”, luându-și bacalaureatul în 1931. În anul 1935 a absolvit Academia Teologică din Oradea, fiind hirotonit în toamna aceluiași an preot în comuna Chiraleu, jud. Bihor, unde va păstori doar zece luni. Începând cu 1 septembrie 1936, la propunerea episcopului ortodox Nicolae Popoviciu, Grațian Chișiu a fost transferat la Catedrala Ortodoxă din Oradea ca preot-eclesiarh. A îndeplinit și funcția de registrator-arhivar la Consiliul Eparhial ortodox român Oradea. Între timp, în toamna anului 1937, își finalizează și studiile la Facultatea de Teologie ortodoxă de la Cernăuți.
După cedarea Ardealului, părintele Chișiu se refugiază în zona Beiușului, fiind numit de către episcopul ortodox al Oradiei, Nicolae Popoviciu, preot la Răbăgani. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial s-a dus pe front și a oficiat slujbe în fața ostașilor români.
În anul 1953, a fost transferat la Șimleul Silvaniei, jud. Sălaj, în calitate de protopop. A desfășurat o amplă activitate publicistică, redactând o serie de articole, pe teme precum propaganda sectelor și a comunismului. A publicat în revistele bisericești ”Legea românească” și ”Almanahul creștin ortodox”, dar și în cele laice ”Ardealul” și ”Tribuna”. De asemenea, potrivit strănepoatei, Cătălina Ficuț, a scris la propria mașină de scris un manifest intitulat ”Feriți-vă de otrava comunistă!”. Manuscrisul a fost adăpostit în biblioteca personală a părintelui Chișiu, însă la percheziție securiștii au știut exact unde să caute documentul.
A fost arestat pe data de 1/2 octombrie 1959 ”pentru activitate legionară” și condamnat, prin Sentința nr. 256 din 26 iulie 1960 a Tribunalului Militar Timișoara, în deplasare la Oradea, la 4 ani închisoare. În același lot a fost condamnat și părintele Gheorghe Coman, tatăl Anei Blandiana. Grațian Chișiu a trecut prin Penitenciarul Oradea (iulie 1960), apoi Aiud, de unde a fost eliberat la 30 septembrie 1963. ”A stat un an, la Aiud, într-o celulă fără lumină, fapt care i-a slăbit enorm vederea, unde curgea apă pe sub celula lui”, menționează nepotul său, Paul Chișiu.
După eliberare, va păstori în parohia Valea lui Mihai, jud. Bihor. Nu însă pentru mult timp, deoarece, la întoarcerea din închisoare, era slăbit, obosit, supărat și necăjit, iar ”puterile nu-l mai ajutau să mai trăiască, să mai viețuiască printre enoriașii săi”.
Decesul său a intervenit în anul 1974.
BIBLIOGRAFIE:
Adrian Nicolae Petcu, „Preoţi bihoreni în închisorile comuniste (II)”, în Ziarul Lumina, articol accesibil on-line la adresa http://ziarullumina.ro/preoti-bihoreni-in-inchisorile-comuniste-ii–110680.html; accesat la data de 27 mai 2018; Arhiva personală Cătălina Ficuț, strănepoată; Arhiva personală Cristina Liana Pușcaș, „Omagiul unchiului meu drag, preot-eclesiarh al Catedralei române din Oradea, jud. Bihor – 1921-1974”, document redactat de nepotul prof. Paul Chișiu.
Text: dr. Cristina Liana PUȘCAȘ
