Antreprenorul spune ca după 17 ani pe tir, când a revenita acasă, la Marghita a conștientizat ca 17 ani a fost închis. Fiindcă șoferii de tir nu socializează. „Nu mai aveam nici vocabularul suficient de dezvoltat sa socializez”, a povestit Ciprian, patronul La Papa, la podcastul lui Cristian Pop, Afaceri de familie. „Făceam Norvegia, 300 km sub Cercul Polar. vedeam asfaltul negru, îl pupam după 4 luni de comunitate în Norvegia. Am urcat pana în cel mai nordic punct, unde am întâlnit romani. Au fost duși de Ceaușescu, erau buni pescari, au colonizat…”, și-a amintit antreprenorul. Azi, Ciprian e cunoscut ca patronul de restaurant care donează meniuri celor care au nevoie. Spune ca totul a început din dorința de a oferi mâncare de calitate celor care ii trec pragul. Astfel ca el a refuzat sa congeleze mâncarea care nu se vindea. A decis sa o pună pe pervaz sa o ia cine are nevoie… Intr-o zi a apărut un domn care a spus ca vrea sa doneze 10 meniuri. Nu cunoștea conceptul fiindcă el dona de la el…Așa a luat amploare fenomenul. A scris pe Facebook ca, sub anonimat, un domn care dorea sa facă o jertfa, donează 10 meniuri. Acum, sute de oameni donează la fel..”Adaug și eu fiindcă e normal, Faptele fac diferența..Împreună cu Larisa Silaghi am făcut o asociație. Donez și în orfelinate.. Nu exista restaurant care vinde tot. Nu mă supăr ca mă copiaza, dar îndemnul meu e luați exemplul. Ar trebui sa facem o asociație a antreprenorilor sa putem spune: atat aport aducem celor săraci. Cum facem sa ne unim..?”, e provocarea lansată de Ciprian mediului antreprenorial local. Fiindcă el știe cum e sa ai nevoie de autor, chiar dacă a avut mereu părinții care l-au susținut.
Și-a promis ca se întoarce acasă când Gabi va vorbi
„Dacă nu era Gabriel nu era aceasta idee de afacere”, povestește Ciprian în podcastul „Afaceri de familie” lansat de Cristian Pop. „Ciprian a avut primul job la 18 ani.Nu luase încă bacalaureatul . A fost șofer pe camion, apoi șofer pe tir. 17 ani. „Sunt doua categorii de șoferi de tir spune Ciprian: unii care o fac pentru bani, alții o fac din plăcere. „Eu am făcut-o din placere. îmi amintesc fiecare clipa din cei 17 ani cât am fost sofer pe tir”, a mărturisit marghiteanul. Din 2000 pana în 2015 a condus neîntrerupt tirul. Când s-a născut băiețelul lui si-a pus prima data problema ca ar trebui sa renunțe la a mai fi plecat tot timpul în curse. Așa ca pentru câteva luni s-a angajat în Marghita la o firma de paza.”Ulterior am renunțat fiindcă mi-am dat seama ca nu ne puteam descurca din banii castigati în România”, spune Ciprian. Totul a început cu un diagnostic dat băiețelului lor. Gabriel avea un an și jumate, doi ani și nu vorbea. Cei din jur i-au sfătuit sa nu se impacienteze fiindcă băieții isi dau drumul mai târziu. Întâmplarea a făcut, a povestit Ciprian la „Afaceri de familie”, ca gazda la care s-au cazat cand au mers la mare sa fie un medic specializat în copiii cu dificultăți. „Primul lucru pe care ni l-a spus doamna doctor, cum l-a văzut pe Gabriel, a fost ca are unele probleme…A fost o vacanta…Am început sa citesc, sa dau telefoane. Gabriel nu a vorbit pana la 5 ani, face terapii de la doi ani, costurile erau enorme. „Când am realizat ca e o problema cu Gabi am revenit pe tir. Costurile erau atunci de 6000 lei pe luna….Gabi avea un an și jumatate și ca dezvoltare mentală era la 7 luni. Am început cu Mirela Purdea, cred ca toată lumea o cunoaște, la noi acasă. Am zis sa vedem de ce avem nevoie…Cred ca suntem printre primii care am făcut asta și Mirela ne-a ajutat foarte mult. Am scos toată mobila dintr-o camera și așa a început totul. Și eu mă mândresc enorm, dar și Mirela cred ca poate sa se mândrească ca așa a început totul…”. Ciprian spune ca a făcut ca un fel de legământ pe care și l-a tatuat pe piept: Și-a promis ca în ziua în care Gabi va vorbi se va întoarce acasă, va renunța la tir, „chiar dacă nu vom avea ce pune pe masa”. „Știam ca din momentul în care începe sa vorbească, Gabriel e salvat. Va dați seama ca 5 ani sa nu spună: mi-e foame, mi-e sete…mă doare burtica.” Ciprian spune ca multa lume nu a știut care e povestea lui. „Mă vedeau ca pe un om dur, care merge la sala, făceam cu George Furcic, campion național, jumatate din munca unui sportiv de performanța”
„Mami, am o scrisoare pentru tine”
Când s-a întâmplat minunea mult dorita și Gabriel a început sa articuleze primele vorbe, Ciprian și-a amintit, la podcastul lui Cristian Pop, ca era în preajma zilei de 8 martie, se afla în Olanda, încarcă flori pentru a le aduce în România. Ciprian crede ca Gabriel a învățat primele cuvinte rostite auzindu-le la grădiniță, la copii. „Îmi pare rău sa spun, dar nu prea l-a ajutat nimeni, copiii cu dificultăți sunt puși de-o parte…Pana atunci, Bianca, soția mea nu primise nici o felicitare de la el. Gabi a spus atunci: Mami, am o scrisoare pentru tine…Atât. Bianca a luat telefon și i-a spus: Gabi, poți sa repeți chestia asta. ..Am filmările înregistrate pe 20 de stick-uri. ..În 2019, am simțit ca clachez. Era presiunea pandemiei, Lockdown-ul..Am zis ca e momentul sa mă întorc acasă. Nu aveam bani cât sa deschis o afacere. Primul meu gând a fost să-i deschid Biancăi o plăcintărie. Când mi-am pus lichidarea la firma, Alin Rusu din Oradea care știa povestea mea mi-a spus: Cipri, nu iti pune lichidarea..Dacă vezi ca iti merge cu firma încheiem contractul..Și ca sa vedeți ca Dumnezeu nu doarme… În iunie mi-am pus lichidarea, am început sa renovez spațiul de vis a vis unde a fost magazinul părinților, umblam la sala în fiecare zi cu George Furcic si acolo mi-au propus sa fac muscle food, o mâncare sănătoasă care lipsea din regimul sportivilor.. . In prima săptămână am fost așa intr-o balanță…Așa am funcționat o luna, după care am zis ca Marghita nu e pregătită pentru treaba asta…Eu renunțasem la plăcintărie, dar am văzut ca clachez. L-am întrebat pe tata: Ce facem? Părinții mei au fost tot timpul langa mine. tata e stâlpul meu…”
Legătură lui Ciprian cu ideea de afacere de restaurant nu e născută de nicăieri. A gătit prima oară langa tatal sau care desi a fost șofer 50 de ani are asemenea abilitati în bucătărie încât spune ca gătind în armata l-au ținut acolo trei ani, desi armata se făcea 12 luni. Părinții lui Ciprian au deschis, în 1991, primul bar în Marghita :Liliacul. Apoi, Ciprian povestește emoționat cum tatal sau a sărutat tejghea când au deschis Tanchiștii, restaurantul aflat vis a vis de unitatea militara de tanchiști din Marghita. Atunci a înțeles cata munca au depus părinții lui. „Sunt și documente la Primăria Marghita care arata ca tata a fost primul care a început cu zilele orașului. Pe atunci nu se găseau mici ca acum în comerț. Făcea mici la pușcă de cârnați”, și-a amintit Ciprian.
.”Mi-am dat seama ca ceva nu era bine în afacere. ..Eu am fost primul care a adus în Marghita conceptul de Take away, de delivery, primul care a servit la geam…Nimeni nu mi-a dat 3 zile. Cine o sa vina la tine, nu te cunoaște, nu are loc sa stea la masa… Am avut noroc cu pandemia. Omul era provocat sa iasă din casa , dar nu putea mânca în restaurant. Asta a fost norocul meu… Am continuat cu Basel fond pana în 2022, când i-am zis tatei: Ceva nu e bie. Ce facem?… Ce facem: facem bogracs, facem ciolane…Facem ce cere romanul. Facem o fasole… Am introdus meniul zile…Am cumpărat o franciza, de fapt un nume.. Vandana a deținut La Papa. nu am cumpărat franciza, am cumpărat un nume… Eu nu am cumparta o franciza, de fapt eu doream sa cumpăr caserole. Și am găsit-o pe doamna Mariana, avea caserole, avea oale, avea cuțite, mese… Băgase firma în faliment. A fost momentul în care am zis ca pot sa mă dezvolt și le-am cumpărat toate de la ea. Mi-a zis: Nu vrei și La Papa? Ca poate tu ai noroc la ea. Am zis: bine. Hai sa o aducem în Marghita. Și am început meniul zilei. ..Nu bine am început în mai ca în iunie am avut o lovitura amarnica. Nu mi-a spus nimeni ca trebuie sa îmi negociez un contract cu Electrica. Am avut undeva la 400.000 milioane lei vechi curentul..Am zis ca renunțăm pentru ca pur și simplu nu se poate…Aveam un singur angajat, i-am zis : Ionica, asta e situația. Nu știu cum o sa meargă meniul zilei …Am rezolvat-o… Am rezolvat-o prin oameni. Am postat pe Facebook povestea. Oamenii ne-au încurajat foarte mult: Nu puteți sa renunțați… de unde mai cumpărăm noi mâncare. Mi-am format o clientela… Oamenii vin la noi nu numai pentru mâncare. Eu sunt omul care vreau sa cunosc, sa intru în inima lui, sa simt ce simte el”, și-a spus Ciprian povestea.
Azi, Gabi e la școală, deficitul de hiperactivitate a dispărut, e o cursa pentru a reduce deficitul de atenție. Terapiile micuțului continua. Miza e ca la 14 ani sa se autocontroleze. „Nu m-a motivat nimeni mai mult decât Gabriel. Singurul el e, soția mea mă tin acasă și pitica mea care a venit ulterior pe lume în 2018, 8 martie, ora 8,00 .Si eu eram tot în Olanda dupa flori”. … Recent, la Marghita s-a născut un alt concept de succes Taverna ciolanului. Pus în practica de un om care lucra acolo cu fondurile lui Ciprian..Ciolanul de la Marghita a ajuns pana în Norvegia și Austria…
Partajează acest conținut:
