Material realizat de Ionel Manole, avocat Baroul Bihor
Motto: ”Un om este mai important decât un text de lege.”
Alături de tiparele persuasive de limbaj, anchetatorii (procurori/polițiști) vor apela deseori la psihodrame (scenete), figurație, jocuri de rol pentru a obține declarații sau alte probe care să le susțină acuzarea.
Protagoniști:
Polițist ”rău” – (ton ridicat, agresiv, amenințător, gesturi bruște): ”Știm noi ce ai făcut! | Azi nu mai pleci acasă! | Nu îți mai vezi copilul. | Îți sechestrăm tot. | Și să vezi ce mai descoperim. | Dacă nu declari chiar acum tot, nu îți mai dăm altă șansă, vei vedea ce se întâmplă în pușcărie cu oameni ca tine, etc.”
Polițist ”bun” – (voce calmă, liniștitoare, mișcări blânde): ”Sunteți obosit(ă), doriți să vă aduc o cafea? Sunteți fumător, ați vrea să ieșiți la o țigară? Eu vă înțeleg și încerc să vă ajut. Aveți copii mici, nu dumneavoastră sunteți vinovat aici, eu cunosc oamenii corecți. Spuneți-mi cum a fost și încerc să vorbesc cu procurorul, suntem și noi oameni, etc.”
Acest clișeu a fabricat multe filme cu încasări mari. Folosește contrastul voit evident între anchetatorul foarte dur și polițistul blând, empatic, cu trăsături umane pregnante.
Primul sugerează voalat (sau nu) scenarii îngrozitoare pentru viitorul suspectului (și al familiei sale): arestare, ani de pușcărie, confiscarea banilor, imobilelor, pierderea afacerii.
Apoi, subit, polițistul ”rău” este angrenat în alte activități și se retrage. Locul său în biroul de anchetă este luat de un om plin de compasiune, care oferă o cafea, o țigară, discută pe un ton cald, se interesează de durerile omului din fața lui.
Cum să reziști unui om blând, după un anchetator care îți înfățișa toate grozăviile iadului? Care nu te obligă să îi spui ce ai făcut, ori ce au făcut alții, doar îți oferă sprijinul necondiționat. Și te roagă să îl ajuți să afle adevărul, iar privind ochii săi calzi, îți dai seama imediat că vrea să te ajute, un om ca pâinea caldă. 🙂
Ai încredere în cel ce te anchetează, doar îți vrea binele, celălalt era mult mai dur, acum probabil nici nu ai nevoie de avocat (sic!).
Puteți crede că inclusiv ieri această tehnică străveche a avut succes în câteva birouri de interogatoriu? Și va avea și mâine, câtă vreme nu vă amintiți aceste versuri:
”Ascultă, privește și TACI! (…) Tu pune-ţi lacăt la gură!” (Minulescu)
Și cheamă-ți avocatul! (ultimul vers probabil nu aparține poetului, dar e mai util ca un GPS în Sahara)
CITIȚI de același autor, din seria Tehnici (secrete) de anchetă – Ce să (nu) faci | Ce să faci când îți bate lupul la ușă? | Cum ar fi dacă toți procedează ca tine? | Cum să eviți ”dilema prizonierului”
