Titlul problemei de drept: Admisibilitatea motivului de apel vizând reducerea, în temeiul art. 451 alin. (2) C. proc. civ., a onorariului avocațial acordat cu titlu de cheltuieli de judecată de prima instanță, în contextul omisiunii formulării unei asemenea cereri în primul grad de jurisdicție.
- Materia: civil
- Subcategoria: alte tipuri de cauze
- Obiect ECRIS: alte cereri
- Acte normative incidente: art. 451 alin. (2), art. 478 alin. (3) C. proc. civ.
- Cuvinte cheie: onorariu avocațial, apel.
Opinia Institutului Național al Magistraturii:
Potrivit art. 451 alin. (2) C. proc. civ., instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.
Art. 478 alin. (3) C. proc. civ. prevede că în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi.
Aspectul care a generat soluții divergente în practica judiciară vizează admisibilitatea motivului de apel vizând soluția primei instanțe de obligare la plata cheltuielilor de judecată, fără a fi procedat la cenzurarea onorariului avocațial, în temeiul dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., în contextul în care o atare cerere nu a fost formulată de în fața primei instanțe de partea care ulterior a declarat apel.
Dispozițiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ. prevăd expressis verbis că reducerea onorariului avocațial se poate realiza chiar și din oficiu, ori de câte ori se constată că acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.
Din dispozițiile legale anterior expuse rezultă două concluzii, ce vor fi prezentate în continuare.
Pe de o parte, pentru reducerea onorariului avocațial în temeiul art. 451 alin. (2) C. proc. civ. nu este necesară formularea unei cereri de către partea interesată, aceasta putând opera și din oficiu.
Pe de altă parte, ori de câte ori ar fi îndeplinite premisele dispoziției legale analizate, în sensul că onorariul avocațial ar fi disproporționat raportat la elementele menționate în cuprinsul său, cenzurarea acestuia constituie o obligație, ci nu o facultate pentru instanță. Folosirea termenului “poate” nu este de natură să infirme concluzia anterior expusă, acesta având finalitatea de a determina prerogativa instanței de a cenzura onorariului avocațial chiar și din oficiu [“poate (…) chiar și din oficiu”], nicidecum de a descrie o simplă facultate a instanței. Prin urmare, instanța nu ar putea în mod discreționar să reducă sau nu onorariul avocațial, deși acesta ar fi vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat. De asemenea, folosirea termenului menționat este strâns legată de existența unei marje de apreciere de care se bucură instanța cu prilejul evaluării criteriilor relevante (valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei).
Rezultă că nu poate fi primită teza potrivit căreia, în lipsa aprecierii suverane a instanței în sensul caracterului disproporționat al onorariului avocațial, dispoziția de obligare la plata onorariului ar fi legală exclusiv pe considerentul că partea interesată nu ar fi solicitat în mod expres să fie aplicate dispozițiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ.
În realitate, independent că mecanismul analizei incidenței art. 451 alin. (2) C. proc. civ. este declanșat la inițiativa părții interesate sau din oficiu de către instanță, procesul de evaluare are același conținut, care este circumscris criteriilor menționate de dispozițiile legale anterior invocate (valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei).
Nu s-ar putea susține că solicitarea de reducere a onorariului avocațial formulată prin calea de atac a apelului ar fi o cerere nouă, inadmisibilă potrivit art. 478 alin. (3) C. proc. civ. Cererea de reducere a onorariului avocațial nu are natura juridică a unei pretenții noi, prohibite în apel potrivit art. 478 alin. (3) C. proc. civ., ci constituie o veritabilă apărare de fond menită a combate cererea părții potrivnice de obligare la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocațial.
Pornind de la premisele anterior expuse, rezultă că dacă instanța, în mod greșit, nu ar fi procedat la reducerea onorariului avocațial, deși acesta ar fi fost vădit disproporționat, dispoziția de obligare la plata onorariului avocațial este susceptibilă a fi criticată prin calea de atac a apelului. Ca atare, nerespectarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., poate fi invocată în apel, chiar dacă partea care nu a fi solicitat aplicarea acestor dispoziții în fața primei instanțe.
În concluzie, opinia I.N.M. este aceea că este admisibil motivul de apel vizând reducerea, în temeiul art. 451 alin. (2) C. proc. civ., a onorariului avocațial acordat cu titlu de cheltuieli de judecată de prima instanță, în contextul omisiunii formulării unei asemenea cereri în primul grad de jurisdicție.
În unanimitate, participanții și-au însușit soluția expusă în opinia I.N.M.
Această problemă de drept a fost discutată la întâlnireareprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu președinții secţiilor civile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel, în care au fost dezbătute probleme de drept ce au generat practică neunitară în materie civilă – Pitești, 14-15 noiembrie 2019.
