Problema apărută în practica instanțelor judecătorești vizează persoana căreia îi revine avansarea cheltuielilor reprezentând onorariul psihologului numit pentru efectuarea programului de consiliere psihologică, potrivit art. 913 alin. (2) Cod procedură civilă.
În opinia INM exprimată în cadrul întâlnirii președinților secțiilor civile organizată în 26-27 mai 2022, onorariul psihologului numit pentru efectuarea programului de consiliere
psihologică are caracterul unei cheltuieli necesare îndeplinirii actelor de executare, astfel că obligația avansării sale aparține creditorului, potrivit art. 647 alin. (1) C. proc. civ.
Conform art. 913 alin. (1) C. proc. civ. prevede că sesizarea instanței competente pentru a se dispune programul de consiliere psihologică se realizează de către reprezentantul direcției generale de asistență socială și protecția copilului. Aceasta nu înseamnă însă că Direcția generală de asistență socială și protecția copilului are calitatea de parte în procedura execuțională, astfel încât să primească aplicare art. 670 alin. (1) C. proc. civ., aceasta fiind un participant care acționează în realizarea atribuțiilor prevăzute de lege în scopul protejării intereselor minorului.
Nu există nicio dispoziție legală care să fundamenteze soluția stabilirii obligației de avansare a cheltuielilor în sarcina ambilor părinți, soluție care, cel mai probabil, ar produce un blocaj al procedurii execuționale.
Împrejurarea că la baza mecanismului instituit prin art. 913 C. proc. civ. stă refuzul minorului de a se conforma titlului executoriu poate prezenta relevanță pentru stabilirea subiectului căruia îi revine cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite, potrivit art. 670 alin. (2) C. proc. civ., iar nu pentru stabilirea obligației de avansare a acestor cheltuieli.
Art. 913 C. proc. civ. prevede:
(1) Dacă executorul constată că însuşi minorul refuză în mod categoric să îl părăsească pe debitor sau manifestă aversiune faţă de creditor, va întocmi un proces- verbal în care va consemna constatările sale şi pe care îl va comunica părţilor şi reprezentantului direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.
(2) Reprezentantul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului va sesiza instanţa competentă de la locul unde se află minorul, pentru ca aceasta să dispună, în funcţie de vârsta copilului, un program de consiliere psihologică, pentru o perioadă ce nu poate depăşi 3 luni. Cererea se soluţionează de urgenţă în camera de consiliu, prin încheiere nesupusă niciunei căi de atac, pronunţată cu citarea părinţilor şi, după caz, a persoanei la care se află copilul. Dispoziţiile legale privind ascultarea copilului rămân aplicabile.
(3) La finalizarea programului de consiliere, psihologul numit de instanţă va
întocmi un raport pe care îl va comunica instanţei, executorului judecătoresc şi direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.
(4) După primirea raportului psihologului, executorul va relua procedura executării silite, potrivit art. 911.
(5) Dacă şi în cursul acestei proceduri executarea nu va putea fi realizată din cauza refuzului minorului, creditorul poate sesiza instanţa competentă de la locul unde se află minorul în vederea aplicării unei penalităţi, dispoziţiile art. 906 alin. (2) şi (4) – (6) fiind aplicabile în mod corespunzător.
Art. 670 alin. (1) C. proc. civ. Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activităţi care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activităţile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor.
Partajează acest conținut:
