Percheziția făcută la un cabinet de avocatură poate încălca dreptul la viață privată | Jurisprudență CEDO

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit, printr-o decizie pronunțată în cazul unui avocat german, că percheziția efectuată la sediul unei firme de avocatură poate constitui o încălcare a dreptului la viață privată. ”În cazul unei persoane care exercită o profesie liberală, munca sa poate face parte integrantă din viața sa într-un asemenea grad încât devine imposibil de știut în ce calitate acționează la un moment dat”, a explicat CEDO. Potrivit instanței europene, o interpretare restrânsă a cuvintelor „casă” și „domiciliu” ar putea, prin urmare, să creeze același risc de inegalitate de tratament ca și o interpretare restrânsă a noțiunii de „viață privată”.

Pe 9 decembrie 1985, o scrisoare a fost trimisă prin fax unui judecător care se ocupa de un caz în care un angajator refuza să plătească fiscului impozitul bisericesc din salariile angajaților. Prin acest document, o persoană cu nume fictiv, care pretindea că vorbește în numele unui grup de lucru anticlerical, protesta față de procedurile deschise împotriva angajatorului și de ceea ce numea ”abuzul în serviciu” din partea judecătorului, căruia i-a cerut să-l achite pe patron.

Căutând să identifice cine a trimis scrisoarea, anchetatorii germani au observat că numărul căsuței poștale indicate pe document este același cu cel folosit pentru corespondența unui mic partid local din care făcea parte un avocat din zonă, la biroul căruia ajungeau scrisorile formațiunii. În plus, avocatul avusese un rol important în Grupul de lucru anticlerical, care a căutat să reducă influența Bisericii.

Pe baza acestor informații, s-a dispus efectuarea unor percheziții la cabinetul avocatului și la alte două locuințe. Pe 13 noiembrie 1986, anchetatorii au descins la biroul avocațial, dar nu au găsit documente incriminatoare. Avocatul a refuzat să ofere vreo informație cu privire la identitatea persoanei care a trimis scrisoarea judecătorului, cu un an în urmă, pe motiv că el însuși risca să fie urmărit penal.

În schimb, au fost găsite indicii care arătau că o femeie ar fi trimis scrisoarea în cazuă, sub un nume fals. Ulterior, însă, procedura penală a fost oprită, din lipsă de probe.

Percheziția cabinetului de avocatură a dus la un protest din partea decanului Baroului din regiune, dar instanța a stabilit că descinderea a fost proporțională, deoarece ”scrisoarea în cauză constituia o ingerință gravă într-o cauză pendinte” și existau indicii că va fi găsit material incriminator. ”În speță, nu se poate pune problema împiedicării unui avocat să își exercite liber profesia”, a stabilit un tribunal din Munchen.

Avocatul s-a adresat CEDO, arătând că percheziția i-a încălcat dreptul la respectarea domiciliului și a corespondenței sale, garantat de articolul 8 din Convenție, și, de asemenea, prin afectarea imaginii biroului său de avocatură și a reputației sale de avocat, a constituit o încălcare a drepturilor sale în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 – Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. În plus, a explicat că nu a avut căi de atac efective în fața autorităților germane cu privire la această situație.

În plus, nu pare să existe niciun motiv de principiu pentru care această înțelegere a noțiunii de „viață privată” ar trebui considerată ca excluzând activitățile de natură profesională sau de afaceri, deoarece, până la urmă, în cursul vieții lor profesionale, majoritatea oamenilor dezvoltă relații cu alte persoane. Această opinie este susținută de faptul că (…) nu este întotdeauna posibil să se distingă clar care dintre activitățile unei persoane fac parte din viața sa profesională sau de afaceri și care nu.

Astfel, în special în cazul unei persoane care exercită o profesie liberală, munca sa poate face parte integrantă din viața sa într-un asemenea grad încât devine imposibil de știut în ce calitate acționează la un moment dat.

De fapt, Curtea nu a făcut până acum astfel de distincții: a concluzionat că a existat o ingerință în viața privată chiar și atunci când interceptarea telefonică acoperă atât apelurile profesionale, cât și cele private (a se vedea Hotărârea Huvig împotriva Franței din 24 aprilie 1990, seria A nr. 176-B, p. 41, alin. 8, și p. 52, alin. 25); și, în cazul în care o percheziție a fost îndreptată exclusiv împotriva activităților comerciale, ea nu s-a bazat pe acest fapt ca motiv pentru excluderea aplicabilității articolului 8 sub titlul „vieții private” (a se vedea Chappell v. Hotărârea Regatului din 30 martie 1989, Seria A nr. 152-A, p. 12-13, alin. 26, și p. 21-22, alin. 51.)

În ceea ce privește cuvântul „home”, care apare în textul englezesc al articolului 8, Curtea observă că în anumite state, în special Germania, acesta a fost acceptat ca extinzându-se și la sediul de afaceri.  O astfel de interpretare este, de altfel, pe deplin consonantă cu textul francez, întrucât cuvântul „domiciliu” are o conotație mai largă decât cuvântul „acasă” și se poate extinde, de exemplu, la biroul unei persoane cu profesie liberală. De asemenea, în acest context, este posibil să nu fie întotdeauna posibil să se facă distincții precise, deoarece activitățile care sunt legate de o profesie sau de afaceri pot fi desfășurate din reședința privată a unei persoane, iar activitățile care nu sunt atât de legate pot fi desfășurate într-un birou sau spatii comerciale. O interpretare restrânsă a cuvintelor „casă” și „domiciliu” ar putea, prin urmare, să creeze același risc de inegalitate de tratament ca și o interpretare restrânsă a noțiunii de „viață privată”.

DOCUMENT – Hotărârea CEDO în cazul NIEMIETZ v. Germania (în limba engleză):

PRECIZARE: Speța a fost prezentată, în premieră, de legalup.ro.