Patru sesizări prealabile, respinse de Curtea Supremă | Una se referă la grila notarială pentru evaluarea imobilelor care nu pot fi restituite în natură, iar alta la facturile de apă și canalizare

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă a soluţionat, luni, patru sesizări în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Într-unul dintre cazuri sesizarea s-a referit la facturile emise de operatorii serviciilor de apă şi canalizare, într-altul la desființarea de construcții, iar în cel de-al treilea caz la grila notarială pentru evaluarea imobilelor care nu pot fi restituite în natură. Toate au fost respinse ca inadmisibile.

Facturilor emise de operatorii serviciilor de apă şi canalizare, care sunt titluri executorii, conform dispoziţiilor art. 31 alin. (17) din Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, le sunt aplicabile dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 297/2018 privind publicitatea mobiliară, republicată, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 196/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 297/2018 privind Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară şi pentru abrogarea Ordonanţei Guvernului nr. 89/2000 privind unele măsuri pentru autorizarea operatorilor şi efectuarea înscrierilor în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, care instituie o condiţie suplimentară pentru declanşarea executării silite, aceea a înscrierii titlului executoriu în Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară?

Art. 484 alin. (1) din Codul de procedură civilă se interpretează în sensul că instituie o excepție de la dispozițiile art. 483 alin. (2), raportat la art. 94 pct. 1 lit. h) din Codul de procedură civilă, respectiv de la caracterul definitiv și executoriu al hotărârilor pronunțate în cauzele având ca obiect desființare de construcții, plantații sau a oricăror lucrări cu așezare fixă, inclusiv în ipoteza în care aceste cereri sunt formulate în temeiul art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare?

• sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 11553/3/2019, pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: în interpretarea dispoziţiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare, în situaţia unei contestaţii împotriva unei decizii emise de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, acordarea despăgubirilor se face prin aplicarea grilei notariale valabile pentru anul precedent emiterii propriu-zise a deciziei de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor sau prin aplicarea grilei notariale valabile pentru anul precedent rămânerii sale definitive? și
• sesizarea formulată de Curtea de Apel Timişoara – Secţia I civilă, în dosarul nr. 877/108/2020, cu privire la următoarea chestiune de drept: care este grila notarială aplicabilă pentru evaluarea imobilelor care nu pot fi restituite în natură, în cazul litigiilor în care reclamantul solicită obligarea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor la soluţionarea dosarului prin emiterea unei decizii de compensare care să conţină numărul de puncte stabilit prin expertiza dispusă în cauză, ipoteza vizată fiind aceea în care Comisia nu a soluţionat dosarul până la data introducerii acţiunii de către reclamant, şi nici ulterior, situaţie care nu este acoperită de textul art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, în forma în vigoare după modificarea dispusă prin Legea nr. 193/2021 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 72/2020 pentru suspendarea aplicării prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România şi instituirea unor măsuri tranzitorii?

Dacă noţiunile de „terenuri atribuite în folosinţă” şi „actuali titulari ai dreptului de folosinţă”, prevăzute în art. 36 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se interpretează în sens restrictiv, doar prin raportare la existenţa unor acte de atribuire în folosinţă sau, după caz, închiriere, ori în sensul în care includ şi situaţia unei lăsări de facto de către stat în folosinţa proprietarilor construcţiei a terenului ce a trecut în proprietatea statului în temeiul dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale, ca urmare a înstrăinării construcţiei, precum şi dacă în interpretarea acestor noţiuni trebuie avută în vedere voinţa reală a părţilor de la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare.

Toate deciziile sunt obligatorii, potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, iar după redactarea considerentelor şi semnarea deciziilor, acestea se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

DOCUMENT – Comunicatul Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă: