material realizat de Andreea Dobrițan, psiholog și realizator ”PSIHOPODCAST”
ATAȘAMENTUL
– Se referă la o relație emoțională (părinte-copil, soț-soție, iubit-iubită etc)
– Modul în care copiii reacționează și, mai târziu, comportamentul lor de adult sunt bazate pe stilul de atașament pe care l-au avut cu părinții.
– Atașamentul este susținut de stabilitate și predictibilitate. Stabilitate, pentru că are nevoie de un cadru sigur în care să trăiască (casă, familie, cămin) și predictibilitate, pentru că e nevoie să știe ce urmează să se întâmple și să participe la luarea deciziilor legate de individ însuși.
– John Bowlby a observat că, atunci când copiii sunt crescuți având încrederea că părintele lor va fi disponibil pentru ei, este mai puțin probabil ca aceștia să simtă frica în raport cu aparținătorii, spre deosebire de copiii crescuți fără o astfel de convingere. El a adăugat că așteptările formate în perioada copilăriei și adolescenței tind să rămână relativ neschimbate pentru tot restul vieții unei persoane.
Sunt trei stiluri de atașament: securizant, anxios și evitant.
– securizant:
- formă stabilă a atașamentului; oameni deschiși empatici, care știu să se controleze, siguri pe ei, echilibrați, înțelegători, te simți bine în prezența lor; părinți democratici care lasă libertate copilului, însă aplică și reguli.
- studiile arată că în cazul copiilor cu un tip de atașament sigur se poate observa mai multă empatie, mai puțină agresivitate, sunt mai puțin gălăgioși și sunt mai maturi decât ceilalți copii cu stiluri de atașament ambivalent sau evitant.
– anxios: persoane temătoare, supuse, trăiesc cu teama de a nu fi pe plac sau a nu fi părăsite, persoane în permanentă stare de alertă, persoane geloase, neîncrezătoare în propriile forțe; părinții hiperprotectivi care au mereu nevoie de o confirmare a iubirii; cel mai frecvent au copii mici cu anxietate de separare.
– evitant: persoane reci, care evită contactul fizic, indiferente, pot părea autosuficiente sau independente, le displace să apară vulnerabile, cel mai frecvent fug de obligații sau de relații; părinți destul de absenți din viața copiilor lor.
CELE 5 LIMBAJE ALE IUBIRII (GARY CHAPMAN ȘI ROSS CAMPBELL)
CONECTAREA SAU MÂNGÂIEREA FIZICĂ – este importantă pentru a dezvolta sentimentul de apartenență și atașamentul securizant.
- Copii lipicioși, drăgăstoși – copiii care sunt ținuți în brațe, îmbrățișați și sărutați se dezvoltă mai devreme din punct de vedere emoțional
- Părinții de băieți consideră afecțiunea fizică drept cauza principală a efeminării băiatului. De fapt, cu cât părinții au mai mare grijă ca rezervorul emoțional al copilului să nu se golească, cu atât el va avea o părere mai bună despre sine și o identitate sexuală mai bine definită.
- Afecțiunea manifestată diferă în funcție de vârsta copilului.
CUVINTELE DE ÎNCURAJARE -sunt importante pentru a-i arăta copilului că îl înțelegi și ii ești alături (contraexemplu: anxiosul și evitantul)
Afecțiunea și iubirea sunt legate de exprimarea prețuirii față de întreaga ființă a copilului. Lauda, în schimb este legată de ceea ce face copilul atunci când reușește să facă ceva fie pentru comportamentul său sau pentru o atitudine conștientă a sa.
TIMPUL ACORDAT- este darul pe care părintele îl oferă copilului lui prin simpla prezență alături de el. Părintele îi transmite copilului următorul mesaj: „ești important pt mine, îmi place să petrec timp cu tine”. Acest lucru îl face pe copil să simtă că este persoana cea mai importantă din lume pt părintele său și îi oferă stabilitate. El se simte cu adevărat iubit pt că nu-și împarte părintele cu nimeni.
Ritualul de culcare! Atenția copilului îndreptată spre părinte și ocazia părintelui de a oferi căldură, blândețe și destidere.
DARURILE
- oferirea și primirea unui dar pot exprima în chipul cel mai ferm nu doar aprecierea și iubirea de moment ci chiar iubirea de durată.
- ideea este că dacă darul este meritat, atunci nu e decât o formă de răsplată.
Adevăratul dar nu înseamnă o răsplată pt unele servicii acordate, ci mai degrabă iubirea pt o anumită persoană atunci când gestul este gratuit.
SERVICIILE
Atunci când oferiți servicii copiilor voștri, principala motivație trebuie să fie binele lor, adică umplerea rezervorului lor de iubire. Pentru a satisface această nevoie de iubire trebuie ca serviciile pe care le faceți să fie în strânsă legatură cu limbajele lor de iubire
Serviciile pline de iubire nu sunt o formă de sclavie; ele sunt un dar și se fac de bunăvoie, nu din obligație. Exemple de servicii: reparatul bicicletei, coaserea păpușii, asamblarea unei jucării etc.
Pastila de psiho poate fi urmărită, în format video, și pe YouTube, pe contul psihologului Andreea Dobrițan
CITIȚI din aceeași categorie #PastiladePsiho – Tantrumul copiilor și cum îl gestionăm | Astăzi sunt depresiv… sau nu? (VIDEO) | Emoțiile. Schimbarea începe cu mine! | Unde mama/tata lovește, acolo crește?
Partajează acest conținut:
