Povești dureroase – povești care nu trebuie uitate | Carolina Maria Vamoșiu (Lotte)

text: lector univ. dr. Cristina Liana PUȘCAȘ

Carolina Maria (Lotte) Vamoşiu, de naţionalitate germană, s-a născut pe data de 18 decembrie 1914, în comuna săsească Jidvei, judeţul Alba, în casa notarului Samuel Zoppelt și a soției sale, Carolina. În anul 1920 se naște fratele său, Helmuth Zoppelt, care a emigrat și s-a stabilit în R.F. Germania. În anii ’60, Samuel Zoppelt și soția sa Carolina erau catalogați într-un document al Serviciului Anchete Penale ca „foști exploatatori”.

Carolina Maria a urmat primele clase de liceu la Liceul german din Mediaş, însă clasele superioare le-a absolvit la Liceul de fete greco-catolic din Blaj, promoţia 1931-1932, obținând diploma de maturitate.

A absolvit Facultatea de Drept din Cluj-Napoca în 1937. În acelaşi an s-a și căsătorit cu avocatul Alexandru Vamoşiu şi a practicat avocatura alături de soţul ei, până în 1948, când a fost exclusă din Barou, fără drept de reînscriere. Au două fiice: Maria, căsătorită Ștef, și Alexandrina, căsătorită Bălănean.

Alexandru Vamoșiu, fost prefect înainte de război, a fost arestat pe data de 15 aprilie 1952 și eliberat pe 28 aprilie 1954. În tot acest timp, soția sa Carolina Maria Vamoşiu nu a fost acceptată la niciun loc de muncă, în timp ce imobilul cumpărat prin credit de la bancă a fost naționalizat. „A fost declarată chiabură (Carolina Maria Vamoşiu – n.a.), i s-au impus cote aberante şi munci, care îi depăşeau capacitatea fizică (descărcări de vagoane în toiul nopţii, sub ameninţare etc.). Averea părinţilor ei saşi a fost confiscată, a locuit în propriul imobil plătind chirie pentru casă şi grădină”, mărturisește Alexandrina Bălănean, fiica familiei Vamoșiu.

În 9 septembrie 1960, este rândul Carolinei Maria Vamoșiu să fie arestată, iar prin Sentința nr. 1.100 din 16 decembrie 1960 a Tribunalului Militar de Regiune Militară Cluj a fost condamnată la 10 ani de închisoare și confiscarea averii „pentru instigare de transmitere de informații ce constituie secrete de stat”.

În sarcina inculpatei se reține că pe data de 21 martie 1958, „în urma discuțiilor dușmănoase purtate cu BOILA GHEORGHE, l-a îndemnat pe acesta să scrie o scrisoare pe adresa unui frate al ei din R.F.G, cu numele de ZOPPELT HELMULTH, pentru ca acesta, la rândul lui, să comunice unchiului soției sale din America tot ce îi va scrie cu privirea la situația din R.P.R.. De menționat este faptul că VAMOȘIU CORNELIA i-a spus lui BOILA GHEORGHE ca în scrisoare să arate despre faptul că în R.P.R. viața muncitorilor este foarte grea și că țara este subjugat[ de Uniunea Sovietică. În perioada anilor 1956 – 1957, susnumita a avut o serie de manifestări dușmănoase, afirmând că ”în curând va izbucni un nou război și regimul democratic popular din R.P.R. va fi înlocuit cu un regim capitalist”, manifestând totodată speranța că odată cu schimbarea regimului își va primi înapoi casele și averea ce i-a fost naționalizată”, se arată în Nota Extras din dosarul de anchetă nr. 5584/1960.

În cei patru ani de detenție, Carolina Maria Vamoșiu a trecut pe la Securitatea Braşov, Penitenciarul Codlea, Penitenciarul Arad și Penitenciarul Oradea, aici fiind adusă în trei rânduri (5 mai 1961 – 17 mai 1961; 4 iulie 1962 – 21 iulie 1962; 5 martie 1963 – 23 iunie 1964).

Potrivit unei note informative din data de 22 august 1963, aflăm modul în care Carolina Maria Vamoșiu află, în timpul detenției, despre faptul că fiicele ei, Maria și Alexandrina s-au căsătorit. „Sursa … cunoaște că domnul Vamoşiu a primit scrisoarea dela soția sa, să-i trimită pachet cu haine calde și prăjituri tari… . Domnul Vamos a trimis două pachete împreună cu fetele D-lui și fiindcă nu are voie săi scrie lucrurile că fetele sau măritat, au scris pe fiecare pachet Numele de soți după care să înțeleagă că sunt căsătorite”, se arată în Nota Informativă semnată de „SCHLOSSER MARTIN”.

O altă sursă, „LOWE PAUL”, informa pe data de 26 mai 1965 că, pe perioada de detenție, Carolina Maria Vamoșiu s-a ales cu o hernie și că în închisoare „nu a putut să-și facă norma, fiind chiar în anii de menopauză, care a influențat-o mult, cred că vederea slabă care a avut-o când a ieșit de la închisoare, tot aceia ar fi fost cauza”.

Carolina Maria Vamoșiu a fost eliberată pe data de 23 iunie 1964, însă după punerea sa în libertate au fost mereu supravegheaţi, atât ea, cât și soțul sau fiicele sale. Este luată în evidență și i se deschide dosar de urmărire informativă pe motiv că „ține legătura prin corespondență cu rudele din R.F.G.”.

Este urmărită pe stradă, în tren, acasă. „Numita este casnică și mereu este la ea nepoțica dela fata ei cea mare Maria Stef de 3 ani pe care îl învață limba germană. Și în stradă vorbește cu el numai nemțește”, se amintește într-o notă informativă din 11 aprilie 1969, a informatorului „HERMAN JOHAN”.

În urma unei călătorii cu trenul din 8 iulie 1969, informatorul „STOLTZ JOHAN”, nota că „din discuțiile purtate mi-a spus că nu a avut nici timp să se uite la oglindă și să vadă pe cum stau dinții în gură bine, că și-a pus toată dantura nou, și o costă 100 lei, iar materialul l-a primit dela fratele dânsei din germania federală”.

Sunt consemnate trăirile soților Vamoșiu cu prilejul intervenției din Cehoslovacia în 1968. Astfel, sursa „LOVE PAUL”, pe 2 octombrie 1968, informa următoarele: „În ziua de 20 septembrie 1968 am călătorit de la Jidvei la Blaj într-un compartiment cu numitul VAMOSIU ALEXANDRU și soția sa VAMOSIU CHARLOTTE. În discuțiile purtat cu ei referitor la situația internațională printre altele au spus că nu sunt de acord cu faptul că trupele celor cinci au ocupat RS Cehoslovacia, tot o țară socialistă, și că nici în prezent situația nu e clară manifestând teama să nu fim atacați și noi de U.R.S.S.. Tot odată au mai spus că, conducerea țării noastre a înțeles să ne ferească de o soartă asemănătoaree celei din Cehoslovacia, depunând eforturi în această direcție”.

Ulterior, mr. Indreica Ioan, de la Inspectoratul de Securitate al județului Alba, notează și câteva din sarcinile trasate sursei: „Să mai discute cu VAMOSIU ALEXANDRU și soția acestuia și să afle care este activitatea și comportarea lor, dacă în discuții se manifestă dușmănos la adresa regimului nostru. Să continue discuțiile cu ei pe marginea situației internaționale”.

O atentă supraveghere are loc în anul 1965, când în țară, se reîntoarce Helmuth Zoppelt. De la diverse surse aflăm că acesta s-a născut în Jidvei, în anul 1920, a urmat primele șapte clase în localitatea natală, după care s-a înscris la liceul în Mediaș. A fost, inițial, învățător în Jidvei. Totodată s-a consemnat că el „urmărea cu mult drag revistele hitleriste” și a plecat „în Austria nelegal”. Se stabilește în Marburg pe Lan, în Republica Federală Germania, fiind profesor la liceul din localitate. Sursa „LOWE PAUL” informează că familia Vamoșiu îl așteaptă în cursul lunii septembrie, sau chiar în august 1965, în țară. Totodată se știa de către organele de Securitate faptul că Helmuth Zoppelt coresponda cu familia Vamoșiu, trimițând scrisori și pachete pe o altă adresă din Jidvei.

Supravegherea s-a extins și asupra familiilor celor două fiice. Tot din notele informative aflăm că fiica cea mare, Maria Ștef, este juristconsult la I.A.S. Seuca. În schimb, fiica Alexandrina Bălănean, căsătorită cu un medic cu care locuia în Cluj-Napoca, află, în 2015, cu surprindere, studiind dosarul de urmărire al mamei că din Germania „vin diferiți turiști, care se opresc prin Cluj, la fiica lui Vamoșiu, căsătorită cu un medic, prin intermediul cărora se fac afaceri cu piese auto și medicamete”.

Carolina Vamoșiu a decedat în anul 2010, la Oradea, acolo unde s-a mutat cu fiica sa Alexandrina Bălănean și ginerele său.

Cristina Liana PUȘCAȘ este doctor în Istorie, lector universitar la Universitatea din Oradea, vicepreședintele Asociației Cei 40 de Mucenici.

Mai multe date şi istorisiri puteţi găsi pe www.memoriarezistentei.ro