Povestirea e considerată de unii critici drept o variantă actualizată a parabolei fiului risipitor, revăzută într-o povestire simplă și poetică, cu un final plin de patos. Sau, cum consideră cei de la mangialibri.com, o poveste “pentru toți visătorii care visează să fugă departe, cât mai departe. Iar mai apoi decid să se întoarcă”. Așa cum o face și Viorel Boldiș, după 26 de ani de exil. Un interviu video cu Viorel Bodiș, realizat de Dan Bureția, puteți urmări la finalul materialului.
“Batista albă”- “Il fazzoletto bianco” a determinat responsabilii din învățământul italian și din cel bazilian să facă din povestea de viață a orădeanului Viorel Boldiș subiect de studiu. Boldiș spune o frumoasă poveste a “protagonistului emigrat în Italia, care fixează în timp câteva instantanee ale propriei sale existențe: simplitatea și hărnicia vieții sale de copil în mediul rural transilvănean, plecarea, aproape o evadare în Italia, în căutarea norocului, apoi emotionanta întoarcere acasă după doi ani de tăcere”, explică profesorul italian Paolo Ferretti.
Așa cum remarcă site-ul oficial al Primăriei din Bologna, la rubrica “cartea lunii”, “Batista albă” a inspirat un laborator având ca temă emigrația printre elevii școlilor din cartierul Navile. ”La sfârșitul laboratorului, condus de către învățătoare, elevii au scris pe niște batiste de hârtie albă o frază sau un cuvânt din carte care i-a impresionat, propria lor experiență de emigranți și sentimentele pe care le au fața de orașul Bologna, care îi găzduiește”, scrie site-ul Primăriei Bologna.
Unele dintre aceste batiste de hârtie albă scrise de către ei au fost prezentate la expoziția fotografică “Chipuri diferite în jurul tău”, de la Centrul RiESco.
De la Jurnalul de dimineață, poet al Diasporei
Viorel Boldiș a trăit 26 de ani în exil în Italia. Acolo a avut o activitate culturală care i-a adus numeroase premii și recunoașterea ca poet al Diasporei. Fragmente din cărțile lui pentru copii sunt introduse în manualele școlare din Italia și Brazilia. A fost tradus în albaneză, franceză, engleză, spaniolă. La rândul său, a tradus Luceafărul, dar mediul academic din România nu vorbește despre asta.
Boldiș e poet, traducător și jurnalist italo-român, născut în 1966 la Oradea. La sfârșitul anilor ’80 frecventează cenaclul ”Iosif Vulcan” din Oradea, unde intră în contact cu lumea literară a orașului. Este printre primii care alege să intre în breasla presei libere de la începutul anilor ’90. Lucrează ca jurnalist, apoi redactor-șef al “Jurnalului de dimineață” condus de Narcis Fekete, un ziar care a deschis porțile pentru multe ziariști tineri.
În 1995 a emigrat în Italia, unde a avut o bogată activitate culturală, care se va transpune ulterior în apelativul de “Poet al Diasporei”. Este câștigător al premiului Eks& Tra 2005, cu ”Singur în groapa comună- Da solo nella fossa comune”, finalist al Premiului “Tindari” cu „Rap…sodii migrante”, 2009. A primit premiul Grigore Vieru pentru poezie în 2015 pentru volumul “Alb”.
“Amir Sinnos Roma”, o carte ilustrată pentru copii, primește premiul „Sono partito dall altra parte del libro per incontrarti”. „Il Fazzaleto bianco-Batista albă”, apărută în 2010, o carte ilustrată pentru copii, e tradusă și publicată și în Brazilia și e pașaportul orădeanului spre manualele de geografie și citire recomandate copiilor din Italia și Brazilia.
“Atât în Italia, cât și în Brazilia, această carte este introdusă în sistemul de învățământ. Fragmentele din cartea mea ilustrată <Il fazzoletto bianco> sunt publicate într-o carte de geografie de clasa a IV-a, iar într-o carte de citire pentru clasa a V-a povestirea mea a fost publicată integral. Este considerată un bestseller, deci nu cred că este atât de neînțeles de ce a ajuns în manualele școlare. Povestea narată în carte, este, între altele, autobiografică”, ne-a spus scriitorul Viorel Boldiș.
Povestea unei emigrări în Italia, cu speranța de a nu fi uitați
“Il fazzoletto bianco -Batista albă” s-a bucurat de recenzii care pot fi invidiate de orice scriitor în Italia. De exemplu, Roberto Denti o caracterizează drept “o poveste care combină dramatism și tandrețe, cu o forță narativă intensă și dulce, cu cuvinte de o extremă măsură, fără niciun reflex retoric”. Giulia Mirandola consideră că “Viorel Boldis, câștigator al premiului Premiul pentru literatură migrantă 2009, povestește despre desparțirea de pământurile natale, de familie și de propriile tradiții, iubite și urâte cu aceeași intensitate. Dar, în același timp, ne povestește și despre impactul și confruntarea cu lumea rece și neospitalieră în care a emigrat.“
Silvia Schiavo remarcă faptul că Boldiș compune direct în italiană, fiind un autor cu o scriere precisă, calmă și poetică: ”Textul, scris la sfârșitul anilor ’90 (…) este un fragment autobiografic intens și plin de viață, o poveste despre plecare și întoarcere, despre regăsirea sinelui.”
“A fost odată un băiat sărac…”
…care într-o zi a decis să meargă să-și caute norocul în lumea largă. De regulă, în basme, protagonistul găsește cu adevărat norocul și se întoarce în satul său putred de bogat. Dar cartea lui Viorel Boldiș nu este un basm, iar în Occident protagonistul ei aventuros nu întâlnește decât realitatea sumbră a imigranților. Apoi se reîntoarce, cu teama că ușa casei din cărămidă albastră va fi închisă pentru el pentru totdeauna. Așa cum i s-a întâmplat lui Peter Pan, care a zburat din camera lui și nu s-a mai putut întoarce, pentru că maică-sa, după ce l-a așteptat atât de mult timp, a blocat fereastra, lăsându-l afară, sa se piardă hai-hui prin grădinile Kensington sau în Neverland”, scrie mangialibri.com.
Viorel Boldiș nu are însă un destin de Peter Pan, soarta va fi mai bună decât cu “eternal băiat din Barrie”. Într-un interviu, orădeanul a mărturisit că a plecat din România din două motive: „dezamăgirea și instinctul de supraviețuire”. Chiar dacă își iubea meseria de jurnalist, într-o zi, când cineva i-a cerut să închidă ochii și să „tacă din pix”, a ales un alt drum. Unul care avea să-i aducă recunoaștere internațională.
În Brazilia, umanodelivros.com consideră că “<Batista albă> este una dintre acele cărți despre care credem că toată lumea ar trebui să fie obligată să o citească, pentru că este prea minunată! O poveste frumoasă de dragoste şi familie!”
Viorel Boldiș s-a întors la Oradea, dar nu a stat cu mâinile în sân. Pe 3 Decembrie îl regăsim alături de Gheorghe Turda pe un afiș al unui eveniment organizat pentru românii din Milano. Acasă, la Oradea a înregistrat o piesă – “România Mare” – și a scos o carte de poezii pe care se pregătește să o lanseze.
“<Simplitatea frumuseții> este o antologie de 284 de pagini cu cele mai frumoase poezii ale mele. Bună parte dintre acestea au fost publicate în cărțile anterioare, dar în această antologie am introdus și peste 100 de poezii inedite. Cartea apare la Editura Aureo din Oradea. Îi mulțumesc pentru colaborare domnului Ștefan Avram, om cu suflet și răbdare mare și un editor deosebit. Prezentarea cărții va avea loc la începutul lui decembrie”, anunță Viorel Boldiș.
Urmăriți un interviu realizat cu Viorel Bodiș, realizat de Dan Bureția.
