„Când Sandu Lungu devenea primul și, până de curând, singurul român campion mondial la judo în proba masculină, o mare parte dintre sportivii de astăzi nici nu erau născuți. Supranumit Muntele Bihorului, acesta a devenit o legendă în judo, sambo, kickboxing și MMA, de-a lungul a aproape patru decenii de carieră, iar energia sa pare nestăvilită”, scrie Dynamite Fighting Show, liderul pieței de combat din România, care are peste 165.000 de urmăritori. Intr-un articol despre activitatea de peste 46 de ani a celui supranumit „Muntele Bihorului”, aceste mărturisește ca „sportul este cel care mă ține în viață. Dacă nu ar fi existat în viața mea, eu nu aș fi rezistat până acum. E greu de explicat în cuvinte ce simt când ajung în sala de sport”. Povestea oradeanului e adus în fata publicului după ce acum o lună, la Oradea, a luptat pentru prima și poate ultima oară în superba Oradea Arena, inaugurată anul trecut – un vis devenit realitate pentru el.Demersul e ca o lecție pe care sportivul vrea să ofere, un exemplu dat tuturor, celor din generațiile trecute și actuale, iar concluzia e că mintea poate învinge vârsta.” La Oradea a oferit o lecție. Faptul că este în continuare aici reprezintă deja o victorie și, totodată, un model de ambiție în sportul de contact”, scrie liderul pieței de contact din România.Prezenta lui la gala organizata de Morosanu luna trecută , maniera în care a făcut-o e una care pare să-l fi surprinsă și pe marele sportiv. „Când am auzit acum câțiva ani că se va construi o sală ultramodernă aici, nu credeam că se va întâmpla și nici nu mă gândeam că voi lupta eu în ea, în fața a 6.000 de oameni. Mă înclin în fața celor care au reușit acest lucru”, mai spune cel care, în 1994, cucerea titlul mondial la judo U-21, la Cairo. Performanța sa a fost egalată abia în urmă cu trei ani, de Adrian Șulcă.„Sunt mândru că a rămas un rezultat unic, dar și mâhnit. E important să existe continuitate. Îmi amintesc că am mers la Cairo cu bani împrumutați, pentru că federația nu își permitea să achite costurile. Așa a fost să fie. Dacă nu aveam acel dram de nebunie, nu reușeam. Ca și acum, de altfel. Nu ajungeam aici dacă nu aveam nebunia de a face sport (n.r. râde)”, povestește acesta.
Japonezii de la Pride l-au dus în galele profesioniste
Liderul pieței de contact din România spune ca Sandu Lungu a ajuns în lumea galelor profesioniste în urma cu 20 de ani, remarcat fiind de japonezi si luptând în Saitama Arena cu un gigant în fata a peste 40.000 de oameni. E povestea sportivului care a intrat prima data intr-o sala de sport în urma cu aproape Jumatate de secol, la îndemnul celui căruia i-a ramas veșnic recunoscător ca a crezut în el: Marius Vizer. „Acum 46 de ani, Sandu a intrat pentru prima oară într-o sală de sport. A început cu luptele libere, la doar 6 ani, iar mai târziu Marius Vizer l-a convins să se apuce de judo. Copil fiind, era atracția orașului, pentru că putea face 100 de flotări fără oprire. Sandu a fost mare de mic. A fost dintotdeauna un adevărat Hercule. Dacă acum, la 155 de kilograme, vi se pare mare, trebuie să știți că la 16 ani deja cântărea 120 de kilograme, scrie Dynamite Fighting Show.În 1996, la Atlanta, Alexandru Lungu a reprezentat România la Jocurile Olimpice. A terminat pe locul 9, o adevărată dezamăgire pentru el, în timp ce francezul David Douillet devenea campion olimpic. Ironia sorții: cu numai câteva luni înainte, în finala Cupei Mondiale de la Roma, Lungu îl învinsese pe Douillet, care până atunci era considerat invincibil. „Eu am atins vârful de formă la Roma, el la Atlanta. Erau mai bine pregătiți pe strategie decât noi. Eu am atins vârful de formă înainte de Jocurile Olimpice, a fost o greșeală”, oftează cel care avea să renunțe la saltea în 2002. În palmaresul său se mai numără un aur la Universiadă, un bronz european și o Cupă a Președintelui la sambo”, remarca Dynamite Fighting Show performantele oradeanului.
A luptat cu toți coloșii
Așa cum a făcut-o și în recenta gala de la Oradea, Sandu Lungu nu a refuzat nici o lupta. Chiar și atunci când adversarul ii era superior din punct de vedere fizic, dacă așa ceva pare posibil la cele 155 de kg ale oradeanului. „A luat calea galelor profesioniste în 2005, dintr-o întâmplare, când japonezii de la Pride au aflat de povestea lui. I-au trimis un contract rapid și, în câteva săptămâni, deja lupta la Saitama Arena, în fața a 40.000 de spectatori. L-a pus la podea pe gigantul James Thompson, un superstar la acea vreme, însă lipsa condiției fizice l-a făcut să cedeze și să piardă. Peste trei ani, avea să debuteze și în galele din România – de la Strike MMA și Local Kombat, până la RXF și Superkombat. Nu a refuzat niciun meci. A luptat cu toți coloșii, pe toate regulile posibile: de la Mighty Mo, la Bob Sapp sau Chris Barnett. A câștigat, dar a și pierdut. Pentru Sandu, nu contează. E important să urce în ring”, spune Dynamite Fighting Show .
Partajează acest conținut:
